Popescu Desființează Inteligența În Publicitate și Politică
Deci, Cristian Tudor Popescu, jurnalist de renume, pune sub semnul întrebării motivele de a-i atribui lui Crin Antonescu adjectivul „inteligentă” Dianei Șosoacă, despre care se vorbește mult în cercurile politice, mai ales în postările de pe Facebook, dar rămâne neclar de ce anume se consideră această vorbire de bine cu privire la dna în cauză, distanțându-se un pic de realitate, cu cacatul timpului care se scurge peste noi.
Într-o abordare numită „Votul inteligent”, CTP analizează pașii lui Antonescu în a o considera pe Dna Șosoacă ca fiind o persoană „inteligentă”, dar rămâne de analizat ce înseamnă cu adevărat asta, și avem un indiciu, anume zicerea lui Antonescu că voturile strânse au creat un fel de criteriu, dar oare asta poate să fie o referință pertinentă în urma unui proces electoral complex?
Cristian argumentează destul de elocvent, asta zic eu, deși el nu sugerează că voturile sunt unicul factor care să determine inteligența, subliniind că e important să înțelegem bine întreaga imagine, căci a înțelege implicațiile acțiunilor noastre, este o formă cu totul diferită de capacitate mentală față de a aduna sufragii.
Într-un mod barbar de expresiv, el subliniază că ura venit cu declarații despre parlamentari sau despre alte grupuri țintiți, gen evrei pentru a fi alungați, întrebarea rămâne, sunt acestea dovezi de inteligență sau poate mai degrabă de altceva? Și aici ajungem la concluzia complicată că rămâne neclar.
CTP deschide și o discuție despre diferența dintre inteligență și moralitate, aducând în discuție că urletele nu sunt neapărat rezultatul unei inteligențe deosebite, ci mai degrabă o reflecție a unor trăiri primitive, și chiar dacă le atribuim niște calități, totuși este o evidentă confuzie între ce e bine sau rău.
Aici se aduce în discuție latinescul „intelligo” și conceptul de a înțelege, dar dacă dna Șosoacă nu reușește să facă asta, ar fi un indiciu că, în ciuda vocii ei puternice, există un deficit în raționamentele ei logice, asemenea unui șobolan care se zbate să supraviețuiască în gunoaie, ceea ce nu duce la o înțelegere profundă a contextului ei acțiunilor.
De asemenea, în apărarea lui Călin Georgescu, CTP spune că dacă el e numit inteligent pentru că a strâns voturi, ar trebui să ne întrebăm din nou despre logica din spatele acestui raționament, pentru că ce e mai relevant, voturile propriului său trecut sau viitor? Și așa, ne întrebăm dacă nu cumva răspunsurile sunt la fel de goale ca faptele.
Rămâne de văzut cum pot aceste teorii conspiraționiste sau promisiuni false referitoare la aurul monoatomic al lui Georgescu să capete formă și dacă asta nu cumva reflectă unele aberații logice sau poate chiar neputințe de a chiar formula un discurs cu noimă, dând naștere la tot felul de speculații asupra veridicității spunerilor sale, ceea ce intră în contradicții cu așteptările din societate.
Popescu, Antonescu, Șosoacă
Votul inteligent
inteligenta, moralitate
proces electoral, complex
declarații, prostie
nebunie, gunoaie
teorii conspiraționiste
