“`html
Cruzimea faţă de animale: O realitate neagră, dar legi mai dure vin?
Într-o lume care scrâșnește din dinți și oftează a suspine, se pare că, da, cruzimea față de animale devine un subiect fierbinte, dar nu cum ai crede, căci în fiecare zi, estimativ se aruncă în uitare cel puțin un suflet blănos abandonat. De ce? Pentru că respectul față de aceste creaturi nevinovate nu este un moft, ci o obligație, dar oare câți dintre noi își asumă asta?
Campania denumită ”Și pentru ei suntem oameni” totuși vine să lumineze întunericul, dar imaginile și poveștile care vor fi prezentate din adăposturi te vor cutremura, pentru că unele cazuri de cruzime sunt atât de nefaste, încât e greu de crezut că ne putem numi oameni, chiar și când ne uităm la cei care rămân în adăposturi.
Recent, în ultimele 45 de zile, cinci persoane au ajuns după gratii, iar unii spun că e un semn de speranță. Un mare pas, desigur, dar mai e mult de muncă. Autoritățile promit, promit, promit, dar întrebarea care stă în aer e: cine le va lua în serios cu adevărat?
Un exemplu cutremurător, Poli, o cățelușă, zace acoperită de smoală fierbinte, într-o poveste căreia nu-i poți găsi un final fericit, iar medicul veterinar se întreabă de câte ori omul va mai putea privi asemenea atrocități fără a reacționa?
A câta oară aflăm despre animăluțele abandonate, de la micuțele care zac la poartă în pungi de plastic, până la cazurile ce apar pe camerele de supraveghere, dar ne-am întrebat vreodată ce se întâmplă cu voința noastră de a raporta aceste fapte? Durează până se face dreptate, iar anchetele par a fi mai multe decât rezultatele concrete.
Legea, de fapt, ne avertizează că tăierea cozii, tăierea urechilor sau schingiuirea animalelor poate duce la pedeapsa cu închisoarea, dar când realitatea este că oamenii încă simt că sunt deasupra tuturor, ne întrebăm: e cazul ca societatea să schimbe mentalitatea?
În Mehedinți, un bărbat a primit doi ani cu executare pentru uciderea unei pisici, dar despre restul cum se face că rămân nejudecate? Câți dintre noi sunt gata să își asume responsabilitățile?
Autoritățile, pe bună dreptate, lucrează pentru modificarea legislației și multiple organizații fac apel să raportăm cruzimea, dar oare chiar le pasă celor de sus, sau doar poate e un alt mod de a arunca praf în ochi?
Cristina Căliu, de exemplu, ne spune că lucrează la propuneri legislative, dar le putem lua în serios? Dacă nu ne implicăm în a schimba ceva, vom rămâne doar spectatori la un spectacol de nefericire, în care animalele devin doar victime nevinovate ale indiferenței noastre. Să vedem ce va urma, de fapt, în această luptă pentru sufletele nevinovate.
“`
