“`html
Țara Zahărului în Pericol: Importurile Ucrainene Threatenază Producția Națională!
Patronatul Zahărului din România, adică tipul ăsta care se ocupă cu dulcele, a scos o veste alarmantă, ei bine, se pare că cotele de import de 100.000 de tone de zahăr alb cu taxe vamale zero, ceea ce e, sincer, ceva de genul, o trăsneala de proporții, din negocierile UE cu Ucraina, ar putea iarăși să dea peste cap piața locală, deja afectată în trecut de zahărul ieftin din Ucraina, i-auzi, chiar așa, ca și cum n-ar fi fost destule griji, căci, cu toții știm cât de mult ne pasă de dulcele din țară.
Cota sus-menționată, adică de 100.000 de tone, e de vreo patru ori mai mare, cam așa, față de ceea ce era înainte de război, adică 20.070 de tone, și în plus, căci totul este un haos mai mare decât ne imaginăm, în țară oricum mai vin “cantități semnificative de zahăr cu origine Ucraina” prin livrări, care, uite așa, ne afectează producția de sfeclă și veniturile fermierilor români, deci, cum ar veni, ce facem noi aici?
Și se pare că, până la sfârșitul anului 2025, importurile de zahăr din Ucraina sunt permise doar pe baza de licențe, conform unor legi trasnite, OUG 126/2023 și nu, nu mă întrebați ce înseamnă asta, că nici eu nu știu exact, dar ei bine, informațiile sunt contradictorii și pare că nimeni nu știe cum să gestioneze treaba asta.
La Patronatul Zahărului, preocupările sunt clare ca apa. “Monitorizăm cu interes negocierile dintre Uniunea Europeană și Ucraina privind DCFTA, dar, serios, 100.000 de tone e o cantitate imensă care ar putea, atenție, să perturbe piața din România, adică, ce avem noi de câștigat de aici?”, spun ei, agitându-se, și cer, cu insistență, introducerea unor “clauze de salvgardare” ca să ne protejăm, pentru că se pare că nu e prima dată când ne găsim în această situație ciudată.
Facem apel, cam așa, să se stopeze importurile masive, pentru că nu vrem ca producția agricolă și siguranța alimentară din România, să fie iarăși afectate, căci, na, sunt deja prea multe probleme cu care ne confruntăm, ca și cum traitul nu e destul de complicat.
Ce înțelegeri există între UE și Ucraina?
Deci, din 2016 se aplică DCFTA între UE și Ucraina, ceva de genul zone de liber schimb, dar nu că ne îmbogățim, ci dimpotrivă, apare întrebarea ce se va întâmpla cu zahărul, căci taxele de import au fost reduse la zero, dar, gândiți-vă, avem niște produse care, în mod evident, nu sunt chiar atât de liberale în exchange, căci, pot apărea reglementări, dar cine le respectă cu adevărat?
Până în 2025, s-a ajuns la un acord, undeva în jurul probelor de salvgardare, dar, în realitate, sunt doar vorbe goale, căci rămâne întrebarea: ne afectează sau nu? Ce se întâmplă cu zahărul? Cu doi procesatori rămași în România, Agrana și Fabrica de Zahăr Luduș, situația devine interesantă, căci Fabrica de Zahăr Premium, este singurul jucător autohton, iar ei vor lua sfecla de pe o suprafață mai mică, deci, producția va scădea, și asta e grav, nu?
Desigur, rămâne de văzut cum se va desfășura tot acest scandal, dar marea întrebare, de fapt, se pune în fiecare zi: cât zahăr mai avem de fapt în țară și cine va plăti prețul real, dacă la final va fi necesar să alegem între dulcele și amarul?
“`
