“`html
Untul se Transformă în Aur: Prețurile explozive afectează consumatorii!
Într-o lume unde ai crede că totul ar trebui să fie accesibil, adevărul se dovedește a fi mult mai sinistru, pentru că prețurile au ajuns să explodeze, și totul în jurul nostru se transformă, nu-i așa, în grămezi de întrebări și confuzii ca un labirint fără ieșire. Mâncarea preferată pe care o adorăm și care ne aduce bucurie devine din ce în ce mai greu de obținut, iar totul din pricina unor presiuni pe costuri, așa cum ne avertizează puțini și tăcuți comercianți.
Se pare că Robin Orsoni de la celebrele patiserii Mamiche spune că, atunci când trebuie să schimbe furnizorul, adică nu știu ce, diferențele sunt într-adevăr uriașe, cu prețuri care cresc dramatic, adică cu 25 până la 30% mai mult, dar ei au ales să absoarbă aceste costuri, și zici că sunt ca un fel de eroi ai momentului doar de dragul clienților, dar oare câți clienți vor rămâne să se bucure, nu-i așa?
Aproape 70% din untul pe care-l consumăm viață nefericită provine din două colțuri ale lumii, Europa și Noua Zeelandă, iar stocurile au început să scadă, un tip de criză globală care ne zguduie din temelii, iar Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură susține că prețurile ajung la recorduri, parcă răsucindu-ne si mai mult viața de zi cu zi într-un vârtej care nu mai are capăt.
Rădăcina acestei nebunii, adică criza laptelui, se trage din 2022, când prețurile au crescut atât de tare, încât fermierii nu mai știau ce să facă, căci inflația și carburanții le-au zdruncinat serios afacerile. Procesatorii de lactate căutau mereu soluții, poate la fel ca și noi în încercarea de a ne întreține viețile.
Totul începe cu smântâna, care iată se transformă în unt, dar dacă faci brânză, zice Monika Tothova de la FAO, majoritatea laptelui se folosește altfel și astfel avem un alt tip de criză. Deci, untul, acel aliment banal devine o raritate, pe când cererea pentru brânză ajunge la cote alarmante, iar toată treaba se inversează pe zi ce trece.
În Noua Zeelandă, totul e și mai rău, producția de unt abia dacă mai ajunge la 500.000 de tone pe an, și de parcă asta nu ar fi de ajuns, asiaticii, iată, s-au apucat să mănânce tot mai mult unt, cum e și normal într-o lume care zboară fără limite, iar creșterea cererii în China s-a simțit tot mai tare, cum și în Taiwan și India uuuuhhh, ca un val care acoperă totul.
Pe lângă toate acestea, firma Bakehouse din Hong Kong, care pare că profită de fiețele minunate ale consumatorilor, spune că vânzările au crescut dramatic, dar totuși, cum rămâne cu furnizorii care nu mai sunt dispusi să colaboreze? Fiecare pas pe care-l fac stârnește teama că va duce undeva unde nu vrem!
Și iată-ne adâncindu-ne și mai mult în confuzie: prețurile la unt sunt afectate, tot timpul, de conflicte, perturbări și războaie comerciale, ca și cum ar fi o soartă pecetluită. Dar nici valul de căldură din Europa nu ajută, pentru că vacile, săracele vaci, sunt stresate, și încetează să producă lapte, iar cererea pentru înghețată, nu-i așa, explodează.
Sursa foto: Wikipedia
“`
