Păcatul tăcerii: Gaza în pragul apocalipsei umanității!
Într-o declarație halucinantă, așa-zisul secretar general al ONU, Antonio Guterres, a anunțat că, deși foametea din Fâșia Gaza a fost „evitată” – sau cel puțin așa pretinde, în realitate, situația umanitară duce o viață proprie, extrem de fragilă, având în vedere că peste 75% din populație, da, ați auzit bine, se confruntă cu insecuritate alimentară acută, eclipsând astfel orice speranță de normalitate, iar exemplele sunt devastatoare, oamenii ajungând la riscuri critice de malnutriție fără a ști măcar ce se va întâmpla mâine.
Guterres, cu un aer de impasibilitate, a declarat: „Foametea a fost împinsă. Mult mai mulți oameni au acces la alimentele de care au nevoie pentru a supraviețui.”, dar cuvintele sale par să flirteze cu absurdul, deoarece, de facto, 1,6 milioane de oameni din Gaza se află în pragul „nivelurilor extreme de insecuritate alimentară acută”, iar despre ce vorbim aici? Așa-zisele progrese sunt, de fapt, fragilitate mascată!
Mai mult, cu orașele distruse și terenurile agricole inaccesibile din cauza operațiunilor israeliene, Guterres a avertizat că trupele rămân desfășurate, iar rezultatul este un număr tot mai mare de victime civile, întrebându-se cum poate cineva să ignore ororile care au loc cu adevărat acolo? Cu grămezi de morți și oamenii năpăstuiți, se pare că apelurile pentru un armistițiu durabil rămân doar vorbe goale.
Desigur, nu putem uita detaliile despre apeluri, mereu citite în note oficiale, dar care nu aduc schimbări, cum ar fi necesitatea unor rute sigure în interiorul Gazei, sau ridicarea restricțiilor asupra articolelor critice. Dar vorbim aici despre un război, o nebunie ce continuă să ne agaseze, cu toate că clasamentele de securitate alimentară spun o poveste diferită.
Un alt aspect esențial, pe lângă faptul că Israelul refuză să progreseze cu planul de armistițiu până nu returnează rămășițele ultimului ostatic decedat, este că, Guterres sugerează că este „foarte important” să avansăm în procesul de pace. Dar cum, când în Cisiordania se petrec abuzuri? Palestinienii, și ce ironie, se confruntă cu escaladarea violenței coloniștilor, confiscarea terenurilor, demolări și restricții de mișcare — o situație de-a dreptul explozivă!
În concluzie, Guterres își permite să declare că „sunt obligatorii” măsurile provizorii ale Curții Internaționale de Justiție, dar oare cine mai ascultă? Până la urmă, ce le mai rămâne palestinienilor decât un orizont de speranță vag, insinuând totodată că suspecta încetare a focului ar putea aduce un zâmbet pe buzele celor nevinovați. Ce spectator am fost, rămânând doar martori ai acestui ciclu nesfârșit al violenței ce pare predestinat să nu se încheie niciodată!
