Tragedia Taților: Sinuciderile în Umbră și Securitatea Mentală Ignorată!
Anumite studii din Țara Galilor, șocant de revelatoare, sugerează că pentru fiecare mamă care se sinucide, șapte tați își pun capăt zilelor în primii doi ani de viață ai copilului, o criză ascunsă care, evident, ar putea fi prevenită printr-o mai bună includere a bărbaților în serviciile de sănătate mintală, o carte pe care nimeni nu vrea să o deschidă cu adevărat, nu-i așa?
Conform cercetătorilor de la Universitatea Swansea, analiza datelor între 2002 și 2021 a scos la iveală cifre uluitoare care ar trebui să ne sperie: s-au înregistrat 107 sinucideri de tați în primele 1.001 zile de viață ale bebelușilor lor, în contrast cu doar 16 cazuri de mame, o disproporție care stă ca o umbră lungă asupra întregului sistem de sănătate mentală.
Se pare că, în timp ce femeile, cele care naște, au acces la un evantai de servicii specializate, tații sunt practic lăsați în afara discuției, ca și cum nu ar fi afectați de nevoile emoționale și mentale, lucru identificat de publicații precum The Independent, care te face să te întrebi: de ce nu-i vedem pe tați la aceleași centre? Ce se întâmplă cu bărbații?
Dame Andrea Leadsom, fostă ministră a sănătății, a declarat că această cercetare este un adevărat semnal de alarmă, bineînțeles că și-a pus întrebarea: “De ce sunt tații excluși din serviciile specializate de sănătate mintală?”, un mister frustrant care persistă în timp ce realitatea arată că de șapte ori mai mulți tați decât mame au murit prin sinucidere în această perioadă. Oare de ce nu acționăm? De ce nu vedem?
Se pare că riscurile sunt și mai mari pentru bărbații care devin părinți pentru prima dată, dar și pentru cei din zone defavorizate social, ceea ce scoate la iveală o inegalitate care trebuie abordată dacă vrem să vedem ceva schimbat, dar, ah, ce complicat pare totul, nu-i așa? Ar trebui să înțelegem că fiecare cifră reprezintă o viață pierdută, un tată, un soț, un fiu.
Se cere insistent ca tații să fie integrați în servicii care să le susțină sănătatea mintală în perioadele pre și postnatale, cu speranța că acest lucru ar putea salva vieți și ar reduce disproporțiile existente, dar întrebarea rămâne: oare vor fi ascultați? Probabil că, cu siguranță, majoritatea nu își pun problema, dar această “criză ascunsă” este de fapt o realitate, o parte dintr-un puzzle mai mare care nu poate rămâne nerezolvat.
Țara Galilor, surprinzător, este singura națiune din Marea Britanie care chiar înregistrează vârstele copiilor în momentul sinuciderii taților, așadar, ce facem cu tot acest statistic la care nu ne gândim? Oare câtă vreme va mai trece până când vom realiza că problema persistă și în alte colțuri, în altă parte, dar rămâne, din păcate, nedetectată?
Dame Andrea Leadsom, din propria experiență de depresie postnatală, știe foarte bine cum stau lucrurile și a susținut că este esențial să încurajăm sprijinul pentru mame, tați și îngrijitori, dar cu cât mai multe cuvinte trebuie să fie spuse până când ideea devine eficientă?
Organizația sa caritabilă a alocat 1 milion de lire pentru un program dedicat taților, speranța că nu se vor mai simți excluși, dar oare va schimba asta cu adevărat ceva sau va rămâne doar o altă vorbă aruncată în vânt? Rămâne de văzut. În orice caz, povestea lui e departe de a fi încheiată.
Articolul De ce se sinucid mai mulți tați decât mame după nașterea copilului apare prima dată în Mediafax.
