“`html
Criza Si Spaimă: Politicienii Incredibili Dintr-o Realitate Distrusă
Trăim vremuri dificile, deficit bugetar, taxe crescute, impozite cam mai mari, iar cheltuielile sunt reduse, sporurile tăiate, salariile la limita leberării, lupta împotriva evaziunii fiscale e pe buzele tuturor; cam așa se discută în presă, pare că toți sunt în alertă și strigă, la televizor, pe un ton ce te face să te întrebi unde-i normalitatea, cu un amalgam de politicieni, ziariști, analiști și pierde-vară ce vorbesc și vorbesc… dar fără să spună nimic!
Dacă te uiți la toate aceste emisiuni, mai ales când îți iei telecomanda să te dai de la un canal la altul în învălmășeala de știri, o să vezi că nu înțelegi mai nimic, rămâi cu o spasmă în cap, o spaimă legată de ceea ce urmează să trăim și nimic concret… Criza, criza, vine criza! Spun ei, dar cine-i credibil în ziua de azi, când toată lumea vinde frică?
Povestea asta e mai mult decât o simplă discuție despre deficit: un fel de învălmășeală totală, iar politicienii, începând cu președintele Nicușor Dan, par să recite o lecție de teatru. Nu știu dacă au cumpărat rolurile sau le-au învățat pe „de rost”, dar sună ca o abureală ce nu transmite nimic, un spectacol în care actorii nu știu despre ce vorbesc, iar mesajul pe care încearcă să-l transmită lasă de dorit.
Realitatea este că ei, politicienii au pierdut contactul cu oamenii care stau la coadă, ca să plătească taxe la ANAF. Oamenii ăștia ar trebui să treacă pe acolo, să vadă ce se întâmplă în adevăratul sens al cuvântului. O dimineață la ANAF, nu în vizită oficială, ci să stea la coadă ca toți ceilalți. Oare ar înțelege cât de greu este să fii cetățean român?
Și dacă nu pot să se deplaseze, măcar să se conecteze online, în vremea digitalizării pe care o proclamă cu atâta fervoare. Să viziteze SPV, dar nu ca turiști, ci cu treburi serioase, să afle ce înseamnă munca adevărată în fața unui sistem care pare să fi fost creat pentru a-i chinui pe cei care vor să plătească, dar nu știu încotro să meargă sau ce să facă; unii își pierd nervii și nu mai au încredere în nimic.
În final, toate aceste măsuri, platformele, programările sunt niște prostii care pun contribuabilii români să plătească pentru un sistem care nu funcționează. Evaziunea crește, dar nu pentru că românii nu vor să plătească, ci pentru că statul nu le oferă o alternativă viabilă!
Deci, să nu ne așteptăm prea curând la schimbări în această situație absurdă. Și să ne vedem de treburile noastre, pentru că, în continuare, ei vor vorbi despre crize, războaie și taxe, dar noi suntem cei care suportăm toate aceste haosuri generate de ei. Statul român dăunează grav sănătății mintale, iar noi trăim cu spaime și frici, încercând să ne descurcăm în mijlocul acestui haos total.
“`
