“`html
Scandal teribil în educația românească: elevii cu CES abandonați de sistem!
La un centru școlar, nu orice fel, ci un centru de educație incluzivă din București, adică de noi și de ei, zeci de copii care au cerințe de educație speciale riscă să rămână într-o mare incertitudine, aproape ca și cum ar fi în derizoriu, într-un fiasco total căci pur și simplu, vezi, nu au putut fi înscriși la Centrul de Pedagogie Curativă și Terapie Socială „Corabia”, dar cum, Pentru că nu mai sunt locuri, iar părinții – revoltați, da, foarte revoltați, nu vor să stea cu brațele încrucișate, conducerea instituției ridică neputincioasă din umeri, ca și cum nimic nu ar putea fi făcut!
Părinții, da, acești eroici dar neînțeleși părinți ai elevilor cu CES, se simt cumva trădați, acuzând autoritățile, pe bună dreptate, de încălcarea dreptului la educație al copiilor lor, și bine că se simt așa, că în România, știm cu toții, învățământul este obligatoriu până în clasa a XII-a, ce să mai spunem despre acești copii! Se plâng că numărul de locuri alocate copiilor cu CES în învățământul profesional special nu reflectă realitatea și nu cu umor – o realitate care îi pune pe copii la zid, adică, da, sunt deja excluși.
Părinții sunt până la urmă oameni determinați, cer suplimentarea locurilor, nu așa, timid, ci printr-o petiție, adresată mai multor instituții, dăm un exemplu – Guvern, sau Ministerul Educației, Inspectoratul Școlar al Municipiului București, dar să nu uităm și de Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării! Ce frumos sună, nu-i așa?
Petiție trend topic: “O situație de neacceptat”
„Constatăm că Planul de școlarizare elaborat la nivelul municipalității nu este fundamentat pe o analiză reală a nevoilor educaționale existente” așa declară părinții în petiția lor, numind așa cum trebuie, o lipsă de planificare ca la carte, spun ei, neasigurând locuri suficiente pentru acești copii minunați! Aceasta situație… ei bine, generată de lipsa de adaptare, iată, vulnerabili excluși din educație, dar cine să le pese, nu?
Aceleași părinți acuză apăsat faptul că numărul extrem de redus de clase aprobate pentru elevii cu dizabilități este cumva o formă de discriminare, da, instituționalizată, dar cine se va sesiza? Și mai adaugă că acest lucru contravine principiilor de echitate, de incluziune, ca și cum ar fi lucruri vizibile în viața de zi cu zi, dar nu le vedem. Dacă situația va rămâne neschimbată, care va fi viitorul acestor copii?
Repartizările care fac valuri
Și iată, elevii cu CES au fost repartizați la liceu, dar nu într-un mod călduros, ci rece, pe locuri suplimentare, pe 17 iulie – nici nu mai știm precis de ce, căci inspectoratele școlare alocă locuri distincte, dar în limita a 1-2 locuri suplimentare la clasă, ca și cum ar fi un joc de societate! În perioada 16-18 iulie, candidații care au CES, dar și unii fără, de ce nu, a trebuit să completeze fișele, o activitate atât de importantă!
Și tot așa, au completat fișele și cei care au renunțat, pentru a fi repartizați în etapa generală, mă întreb ce se va întâmpla cu acești copii, pentru că totul devine din ce în ce mai complicat, iar viitorul lor pare sumbru. E greu de spus cum va evolua această poveste… dar ne va ține cu sufletul la gură!
“`
