“`html
Un adolescent palestinian ucis: Când brutalitatea devine banalitate!
Pentru a înțelege gravitatea situației, ar trebui să luăm în calcul tragicile evenimente din Cisiordania unde, conform unor surse, forțele israeliene l-au împușcat mortal pe un băiat de doar 15 ani, Rayan Tamer Hawshiya, te scârbos, nu? Dacă ne gândim mai bine, acest incident se plasează într-un context mai larg de violențe crescânde și atacuri inconștiente asupra palestinienilor, raportate de Autoritățile sanitare din Ramallah, dar ce mai contează? E doar o statistică în plus, nu?
Armata afirmă că, evident, nimeni nu este rănit în rândul IDF, pentru că, vezi tu, „teroriștii” aruncau cu explozibili, dar chiar și așa, la fața locului au fost „identificați teroriști”, dar câtă vreme definiția „terorismului” e atât de fluidă, de ce ne-am mai întreba? La urma urmei, un adolescent mort nu mai reprezintă un cap de știre, nu-i așa?
Și, în mijlocul all acestui haos, un alt mort, de data aceasta o femeie de 66 de ani, Zahia Joudeh al-Obeidi, ucisă „dintr-o neatenție” totală a poliției israeliene, este declarată „rezident din Ierusalimul de Est” – o etichetare care nu rezolvă nimic, ci doar adaugă un alt nume pe lista de victime. Dar să nu uităm, pe cine mai interesează viața unui simplu cetățean când toată atenția e concentrată pe forțe sub acoperire și „deplasări sistematice”?
În Kafr Malik, un loc ușor de uitat, coloniștii au provocat panică și distrugeri, dar poliția israeliană are propria versiune a poveștii, conturând un tablou complet diferit de realitate, și așa se pare că totul devine un absurd joc de culise. „Atacuri violente” și „pogromuri evreiești” devin doar niște expresii care umplu spațiul, dar cine se mai îngrijorează cu adevărat?
Așadar, cifrele spun mai bine decât cuvintele, dar rămân departe de contextul uman: aproape 947 de palestinieni, între care 200 de copii, uciși din martie, și câțiva israelieni, care, la soare, păreau să fie „mai puțini importanți”. Condițiile de viață sunt îngrozitoare, dar nucleul problemei ar putea fi ușor discutat sub pretextul „securității naționale” – oare cine se mai îngrijorează de drepturile omului în mijlocul acestui haos?
În final, ne întrebăm: cum poate o societate care se pretinde civilizată să închidă ochii la crimele din Cisiordania în timp ce continuă să „expandeze” coloniile? Ah, dar ce bine că noi ne putem concentra pe alte știri importante despre așa-zisele „pachete de pace” care vor schimba lumea – pentru că acesta e toate lucrurile care contează, nu?
“`
