Criza forței de muncă în România: De ce avem prea puțini angajați și cheltuieli uriașe cu salariile și pensiile!

ActualitateCriza forței de muncă în România: De ce avem prea puțini angajați și cheltuieli uriașe cu salariile și pensiile!

“`html

Caraș-Severin: România, în criza muncii și a cheltuielilor – abandonați la căldură!

România, țara unde banii curg dar munca e rară, cu Ilie Bolojan explicându-ne unei stiluri total neclar care e de fapt marea problemă, că avem prea multe cheltuieli cu salarii, adică prea mulți români care nu muncesc, și chiar că nu e pe deplin adevărat că angajații publici au crescut ca pe vremea lui Ceaușescu, dar e un alt subiect, nu-i așa?

Să analizăm un pic situația, veniturile statului au crescut cu puțin peste 10%, dar cheltuielile s-au ridicat, explodează practic, cu 19%, iar sectorul public ar trebui să fie zona de interes principal unde salariile de 24% față de venitul scăzut de 10% ar trebui să ne fure mintile, nu? Ne întrebăm când începem să facem ceva real cu toți acești angajați care stau pe scaune și consumă resursele statului.

Bolojan ne mai spune, pentru că trebuie să luăm notițe, că problema e și la pensii, evident, fondurile cresc vertiginos, cu 19% în ultimul an și oprost că pensionarii au devenit vedete, dar cam toți românii cu vârste între 15 și 64 de ani, adică 4 milioane, nu muncesc deloc, un procent chiar alarmant de 33%. Poate că de asta am ajuns pe penultimul loc în Europa, dar să vedem și partea bună, ce mărci negre rămân din această lipsă de activitate.

În plus, la cei 55+ nu este deloc un spectacol plăcut, România dă lovitura pe ultimul loc în UE cu cei care nu muncesc, jumătate din românii în această categorie de vârstă stau acasă, iar Bolojan, cu o sinceritate care ne face să ne băgăm capul în pământ, subliniază că în continuare, avem prea puțini oameni activi în economia românească, iar cercul vicios se învârte: nu sunt contribuabili suficienți pentru atâția beneficii. 

Așadar, statul, acea entitate plină de cheltuieli, își permite luxul să cheltuie peste limită, ținând un sistem nesustenabil pe termen lung. Ce o să se întâmple? Nimeni nu știe, dar cert e că trebuie să ne așezăm la masa dialogului cu decidenții, altfel, vom rămâne cu aceleași întrebări: unde ne îndreptăm și cum ne facem loc pe piața muncii?

“`

Check out our other content

Check out other tags:

Most Popular Articles