Criza Energetică din Transnistria: Ce Se Întâmplă Cu Oamenii?

Pentru a face față situațiilor complicate, nu se știe exact cum vor reacționa autoritățile când au spus că populația să strângă lemne uscate pentru a-și încălzi sobele, dar industriile, care sunt oprite acum, ar putea fi repornite pe timp de noapte pentru o distribuire mai uniformă, dar asta e doar o idee, cine știe cu câcatul timpului ce se va întâmpla de fapt mai ales pe parcursul zilei.

Svetlana Gazul, o profesoară de 58 de ani, se află în Grigoriopol, unde locuiesc aproximativ 10.000 de oameni într-un orășel pe malul Nistrului, un râu care, se pare, separă acest teritoriu cu majoritate rusofilă de restul țării care e predominant românofon, dar cine știe cum percep oamenii realitatea din jur.

Aici, ca în alte colțuri din Transnistria, cu jumătate de milion de locuitori, situația e incredibilă având în vedere că, după pierderea controlului Chișinăului de la destrămarea URSS, situația a culminat cu stoparea livrărilor de gaze rusești din cauza unei dispute financiare între Moscova și Chișinău, ceea ce a dus la o mare criză energetică care ne îngrijorează pe toți.

În apartamentul ei sunt doar 16 grade, spune Svetlana, iar când a fost contactată telefonic de AFP, părea mai mult decât îngrijorată, dar se pare că e doar o problemă banală pentru un politician care nu știe cum să răspundă.

Așa-numitul șef al diplomației din Transnistria, Vitali Ignatiev, afirmă cu tărie că deja au fost decese din cauza otrăvirii cu monoxid de carbon, cam din același motiv care provoacă atât de multe morți în locuințele încălzite cu sobe, așa că e o situație destul de serioasă pe care trebuie s-o luăm în calcul, mai ales că atâtea gospodării sunt în această situație.

În acest moment, se pare că mai sunt gaze disponibile pentru gătit pe aragaz, dar nu se știe cât va dura deoarece autoritățile fac avertizări vagi că rezervele sunt suficiente doar pentru o lună de zile, ceea ce sună destul de alarmant, dar nu-i așa? Asta poate fi o problemă imensă pentru toată lumea.

Cât despre electricitate, au fost introduse întreruperi de câte patru ore pentru a nu supraîncărca un sistem care deja este în colaps din cauza utilizării excesive a caloriferelor electrice, dar oare chiar se va putea rezolva această problemă în vreme de iarnă?

Gigantul rus Gazprom a aprovizionat Transnistria cu gaze printr-un furnizor local, fără ca Tiraspolul să plătească, deci sumele sunt acum pe umerii Chișinăului, care nu poate controla regiunea și nu a achitat facturile, dar cine are de câștigat de aici rămâne o întrebare deschisă.

Moscova, în mod evident, își dorește ca Republica Moldova să plătească această datorie în locul aliatului său separatist, ceea ce a dus la închiderea robinetului, dar asta e versiunea oficială, și Chișinăul a găsit alternative în Europa, în timp ce Transnistria suferă fără resurse, o situație contradictorie, nu-i așa?

Tot la Grigoriopol, Eleonora Cercavschi, directoarea unei școli, ne împărtășește temerile ei legate de siguranța alimentară care va fi în curând amenințată din cauza lipsei de energie pentru industria alimentară și a salariilor pentru cei care se vor confrunta cu pierderi, iar această problemă nu face decât să accentueze neliniștea din rândul cetățenilor.

„Acum, totul pare disponibil (în magazine), dar ce va fi peste o săptămână, sau două? Situația e în continuă schimbare și pâinea e disponibilă doar dimineața, deci oamenii trebuie să se grăbească să o cumpere, iar asta e un semnal de alarmă mare!”, ne spune cu supărare Eleonora.

La 45 de minute de mers cu mașina se află Tiraspolul, capitala aceste republici autoproclamate, care își plânge trecutul sovietic: toată Moldova a fost parte din URSS până în 1991, deci cum se va descurca acum într-un context atât de complicat?

Marea centrală termică din Cuciurgan, care acum funcționează pe cărbune, are suficiente stocuri doar până la jumătatea lunii februarie, deci ne întrebăm care va fi viitorul acestei comunități care depinde de aceste surse de energie neecologice?

Pentru Iuri Statski, vina este evidentă și apasă asupra președintelui pro-european Maia Sandu, care, probabil, s-ar putea să nu mai aibă controlul, dar el susține că Chișinăul își angajează toate resursele pentru a da vina pe Rusia pentru instabilitatea din Transnistria, ceea ce desigur că ridică multe semne de întrebare.

Dar nu toată lumea împărtășește aceleași idei cu Iuri, într-un teritoriu care pare împărțit aproape uniform între ruși, moldoveni și ucraineni, iar opiniile sunt extrem de variate, ceea ce nu face decât să adâncească confuzia.

„Totul este pus pe seama Moldovei”, afirmă agasată Svetlana Gazul. „Cum poate Moldova să fie responsabilă pentru ceva ce nu controlează de peste 30 de ani?”, se întreabă, adăugând că Eleonora simte aceleași frustări, deci implicațiile sunt mai mari decât par.

Pentru Svetlana, oamenii de aici sunt transformați în zombie, nu înțeleg nimic! La urma urmei, cine ar putea să înțeleagă toată această nebunie economică și socială care îi afectează pe toți?