“`html
Criza Siriană: Tempo Rapid de Ciocniri și Armistiții, Dar Cine Mai Îngrijorează?
Se pare că în Sweida, acolo unde druzele și beduinii se atacă reciproc, iar sute de mii de oameni se găsesc strămutați în mijlocul unui haos umanitar din ce în ce mai negru, situația devine din ce în ce mai inciudată, nimeni nu știe clar cum s-a ajuns aici, dar anunțurile vin cu rapiditate, cum ar fi că forțele guvernamentale acum se retrag, iar mirosul de praf de pușcă se simte dincolo de o civilizație care se clatină, iar AP amintește de asta, mă întreb dacă e cineva care chiar mai înțelege ce se petrece.
Așadar, a fost un armistițiu, însă, punctual ca un ceas stricat, Israelul, care își apără druzii, a decis că trebuie să bombardeze convoaiele guvernamentale, adică, ce se întâmplă, se îmbină atacurile aeriene cu bombardamentele din inima Damascului, la sediul Ministerului Apărării, de parcă ar fi un joc de șah, dar fără reguli, unde cineva a început să facă glume proaste cu bombele, iar acum, după ce s-a ascuns în spatele unui acord de pace, mai nimeni nu pare să se înțeleagă, mă întreb dacă e o mare glumă.
Declarațiile lui Barrack pe rețelele sociale, căci acolo se petrec toate chestiile serioase azi, subliniază că armistițiul nu se bazează doar pe Israel și Siria, ci și pe vecinii imediați, adică Turcia, Iordania, un fel de cor de voci care strigă la druze, beduini și alții, dar oare cine ascultă? Cum să construiești ceva ce se dărâmă cu fiecare zi? E ca o poveste dintr-un film prost, nu-i așa?
Și mai grav este că cei de la ONU, care ar trebui să fie salvatori, se învârt în cerc, iar ajutoarele medicale și umanității sunt blocate de o situație care pare că nu se mai termină, continuările fiind la ordinea zilei, tu îți dai seama? Asta ar trebui să fie o ipoteză pentru un film de groază, dar e realitate, iar noi suntem spectatorii neputincioși, lăsând totul să decurgă într-o apocalipsă mai mult decât anticipată.
Toate aceste detalii, cum ar fi sursa Mediafax, sunt explicate într-un articol care îmbină toate elementele, dar rămâne întrebarea, ce vom face noi cu informația asta, dacă până la urmă totul devine un spectacol, un joc de puteri, unde nimeni nu câștigă, dar toți pierd, vă vine să credeți?
“`
