Criza sistemului de sănătate: un buget zdrobit între nevoi și ineficiență!
Se anunță vremuri tulburi, iar bugetul care pe hârtie pare de 77 de miliarde de lei, care ar trebui să rezolve toate problemele, adică să aducă facturile la zi, dar unde, de fapt, e o capcană cu solicitări de suplimentare urgentă, cu mari presiuni pe bugetul de stat, căci din martie încoace, nimeni nu a mai plătit debitele restante. A spus Bolojan, da, știu, și am fost într-o conferință de presă, unde totul părea amestecat ca o ciorbă zilei de luni, cu ministrul sănătății, Alexandru Rogobete, prezent acolo, dar nimeni nu știe ceea ce se va întâmpla până la sfârșitul anului.
Peste toate astea, Bolojan vorbește despre creșterea cheltuielilor, care se ridică la un nivel alarmant, afectați de «problemele mari» ale sistemului de sănătate din ultimii, eee, ani. Ceva e în neregulă când 16% din veniturile bugetului sunt acum dedicate acestui sistem, comparativ cu 11% în vremurile mai bune, adică fix când era o pandemie și toată lumea se îngrijora pentru sănătate. Cu alte cuvinte, dacă nu există o soluție miraculoasă, presiunea va exploda.
Așadar, umflată sau nu, lipsa criteriilor de performanță în salarizarea medicilor va duce la măsuri dubioase, cum ar fi acele proiecte-pilot care ar putea să nu ajungă niciodată să fie implementate pe bune. Totul pentru a căuta o soluție care, cine știe, s-ar putea să nu vină niciodată, și cine lucrează mai mult, mai repede și mai bine, probabil că va fi răsplătit. Sau nu! E pur și simplu un joc, iar medicii se întreabă dacă îi mai ajută cu ceva. Bolojan a revenit la discursul său atunci când a criticat faptul că unii șefi de secții din spitale sunt numiți de alte instituții… mda, e un haos! Un manager al spitalului fără echipă pe care o poate controla – ce e asta?
Și iarăși, el a subliniat ineficiența managerială, dar e un cerc vicios, cheltuielile salariale care depășesc 80%, adică spitalele sunt în primul rând pentru a ne da salariile lor, nu pentru a oferi pacienților mai mult. Incredibil, nu-i așa? Când fondurile vin dintr-o sursă care nu se leagă de calitatea serviciilor, mai nimic nu ar funcționa. Pasăm cu toții vinovată către managementul slab și analiza lacunelor din spitale.
Cu atât de multe probleme și tot felul de cheltuieli de natură umflată, nu s-ar putea să ajungă banii și pentru pacienți? Deja se vorbește despre «fraude prin optimizarea cheltuielilor», ceea ce sună într-un mare fel, dar iarăși se pare că toate acestea se întorc împotriva pacienților în detrimentul calității.
În concluzie, cu o politică de sănătate care stă să explodeze, o digitalizare care are mari întârzieri, totul, într-un mix de privat și public, pare că suntem într-o stafie a acestui sistem.
