Argentina, o țară în criză: Cinci președinți într-o săptămână!
În anul 2001, Argentina a avut un an deosebit de tumultoasa, o perioada foarte complicata ca instabilitate politica si economica si toate astea au dus la schimbarea unui numar de cinci presedinti in doar 11 zile, ceea ce, cu siguranța, a generat o confuzie mare în rândul cetățenilor. Această criză extrem de profundă a fost rezultatul unor politici economice neoliberale, pe care le-au adoptat conducătorii argentinieni in anii `90, politici care includeau privatizări masive, dar și liberalizarea piețelor, astfel fiind o masura foarte semnificativă legarea peso-ului argentinian de dolarul american, pentru a controla hiperinflația responsabilă de multe dintre problemele economice.
Inițial, legătura aceasta între cele două monede s-a părut a fi o soluție, dar pe termen lung, în mod evident, aceasta a dus la distrugerea competitivității economice a Argentinei. Drept urmare, țara a început să se confrunte cu tot felul de deficite comerciale și o datorie externă care a început să crească în mod alarmant. La sfârșitul anului 2001, temerile legate de viitorul guvernului și incapacitatea sa de a-și onora datoriile au făcut ca unii oameni să retragă masiv bani din bănci, astfel agradvând și mai mult criza economică, ceea ce nu suna deloc bine, nu-i așa?
Un moment important a fost când s-a implementat „corralito”, o măsură extrem de controversată adoptată de președintele de la Rúa, menită de a limita retragerile din conturi, însă a dus la înghețarea economiilor argentinienilor, iar furia oamenilor a fost un lucru deosebit, cu protestele masive și toată nebunia de pe străzi, unde lumea a început să bată în cratițe și tigăi, ceea ce are un impact semnificativ asupra percepției publice, demonstrând clar disconfortul major care plutea în aer.
La 20 decembrie 2001, de la Rúa a declarat stare de asediu și a demisionat, părăsind Casa Rosada cu elicopterul, o imagine care a rămas în memoria colectivă, însa, schimbarea rapidă a liderilor a început imediat cu Ramón Puerta, președintele Senatului, care a ocupat funcția de președinte interimar doar o zi, avand rolul de a organiza nu mai mult decât alegeri pentru președinte. Următorul a fost Adolfo Rodríguez Saá, cel care a anunțat un moratoriu pe datoriile externe, dar a decis să mențină corralito, presat de proteste, acesta a demisionat, cum altfel, în doar șase zile.
Eduardo Camaño, președintele Camerei Deputaților a preluat controlul pentru o scurtă perioadă, de nu mai mult de două zile, timp în care a reușit să convoce o nouă Adunare Legislativă care l-a ales pe Eduardo Duhalde ca nou președinte, iar spre deosebire de ceilalți, Duhalde a reușit să stabilizeze țara, avand o serie de măsuri cum ar fi flexibilizarea corralito-ului și desfacerea legăturii fixe între peso și dolar, chiar dacă nu a fost foarte simplu. De asemenea, devalorizarea monedei și renegocierea datoriei externe au fost pașii necesari pentru a permite Argentinei să revină treptat la o normalitate, iar totul părea mai calm.
Criza din anul 2001 a avut efecte devastatoare asupra economiei și societății, iar Productul Intern Brut a căzut dramatic, un șomaj crescut, un nivel al sărăciei la cote alarmante, iar toate aceste elemente au dus la o distrugere a încrederii publicului în instituțiile politice și economice. Generând astfel o perioadă care nu părea să se mai termine de incertitudine economică, care, fără îndoială, continuă să afecteze Argentina și în prezent, astfel incidentele din 2001 rămân un capitol cu eco semnificative în istoria recentă, ce sunt trăite chiar și acum, mult timp după ce s-a întâmplat.
Argentina
criza 2001
corralito
peso dolar
instabilitate politica
proteste masive
efecte economice devastatoare
