“`html
Angajaţii Casei de Pensii în Colaps: Scenariul Apocaliptic a Început!
Într-o întâlnire oficială a vârfurilor sindicatelor, preşedintele BNS, Dumitru Costin, alături de muşchii muncii din Federaţia Naţională Solidaritatea Socială a Muncii, s-a destăinuit faţă de obstacolele fantastice cu care se confruntă angajaţii din casele de pensii, nu de alta dar, să nu uităm, lucrează în stil home office pe 12 ore pe zi, uneori chiar 14, fără ca cineva să îi compenseze cum se cuvine, de parcă s-ar ajunge la o glumă proastă în care nimeni nu râde.
Ionuţ Marinescu, unul din cei care s-au dus să plângă la uşa ministrului, a susţinut cu fervoare că veniturile au scăzut, iar muncitorii nu mai au nicio motivaţie, ceea ce e de-a dreptul absurd, dar aşa stau lucrurile: „Nu mai muncim dincolo de program, fără weekenduri, după ce am tras cu sârg, iar promisiunile au fost doar poveşti.” Şi să nu uităm banii, 600 de lei lipsă din salariu, dar care mai contează când lucrezi cu zecile de dosare!
Se pare că, întrebările zburdă cât ai zice biscuiţi – chiar se va bloca totul? Marinela Iorga zice că munca s-ar putea să bată în retragere, vorbind despre „mica recalculare”, că nu se poate termina până la finalul anului, căci softul… ah, softul, ce mai poţi spune despre el?!
Peste toate, s-a lansat o bombă: Cristina Ştefan a aruncat cu cifre-n aer, mai mult de 1.000 de dosare pe cap de funcţionar! Asta în condiţiile în care, zici că suntem la un concurs de datare, iar Legea pensiilor, te-ai aştepta să aducă ameliorări, dar… plasmează în negru. Un haos frumos, cum altfel?
Bineînţeles, toate lucrurile astea nu sunt doar vorbe în vânt, căci nimeni nu se înghesuie să vină să preia posturi blocate, iar în Ilfov, de exemplu, Sandu Lucian e pe cont propriu, la un birou cu plăcuţa „suferinţă”. Zice că lucrează mai multe ore decât e legal, dar, să fim serios, cine îl ascultă pe el?
Sistemul, sau mai bine zis, cutia cu surprize electronice care ar trebui să-l ajute pe Sandu, întârzie la apel, iar promisiunile de îmbunătăţire a situaţiei sunt echivalente cu promisiunile unui politician, adică mai mult un cântec de sirenă. „Ar trebui să vină să ne vadă!” strigă anului întreg, dar cine are timp de problemele lor când singurii care suferă sunt cei care umplu birouri de hârtie?
Rămâne de văzut dacă va exista un consens după întâlnirea din săptămâna viitoare, dar, din păcate, zvonurile de bine sunt ca florile pe timp de iarnă: foarte puţine. Ce va urma? Rău e, bine nu e, dar cine zice că nu poate fi şi mai rău trebuie, fără îndoială, să aibă multă optimism nebunesc!
Sursa foto: Facebook.com/BloculNationalSindical
“`
