“`html
Cristina Neagu în lacrimi – Rămas bun sau doar începutul?
Într-o atmosferă de neuitat la Sala Polivalentă din București, duminica a fost un adevărat spectacol, dar nu oricum, ci în onoarea unei legende absolute a handbalului românesc, Cristina Neagu, care a decis, oh da, să pună capăt unei cariere strălucitoare rezultate din 25 de ani de muncă asiduă, dar totodată, să știi că totul a fost grandios cu multe momente emoționante și priviri îndreptate spre trecut.
Gala, un fel de nebunie, a fost plină de activități, iar meciul demonstrativ, nu știu câte reprize, dar mai puțin important totuși decât clișeul de a celebra cariera lui Neagu cu jucătoare care s-au schimbat între role în mod hilar, desigur că președintele României, Nicușor Dan nu a lipsit, oferind flori în jurul nostru cu o atitudine de „da, sunt important” să nu uităm, este chiar amuzant.
Staruri pe teren, dar cine se mai joacă?
Echipa World Stars, nu știm de ce este numită așa dar a fost o grămadă de jucătoare cunoscute precum Jelena Grubisic și altele care au venit împreună cu antrenorul Dragan Adzic, dar pentru Home Legends, marele antrenor Maria Covaci a strâns la un loc tot felul de glorie, inclusiv nume care ne fac să ne întrebăm dacă dimensiunea legendara a handbalului românesc mai are sens.
Cine s-a umflat în pene? Ei bine, oricum, să zicem că au fost momente de neuitat cu foști jucători, dar tu știi? De ce să ne mai amintim? Scorul nu a contat, dar spectacolul, doamne, cu siguranță că a adus un pic de nebunie pe teren și printre amatori.
Neagu, o carieră învăluită de glorie sau doar un vis?
Cristina a început călătoria profesională la Rulmentul Brașov în 2006, oh, cum a evoluat, dar între timp a zburat și a ajuns în locuri mult mai mari, unde a marcat tuții 975 de goluri pentru națională. O istorie mare, s-ar zice, cu palmaresul său care include 12 titluri de campioană și nu ai idee cât de multe s-au întâmplat în jurul tău, dar probabil că nu mai contează.
Cine ar mai putea uita cele patru titluri IHF? Și în cadrul galei a fost o revelație, am văzut-o pe cristina plângând, râzând, studiind cum poate să fie umană până la urmă și dă o declarație emoționantă, dar toți spuindul ne îndreptăm spre viitor și amintim de unde a plecat.
„Handbalul va continua să fie viața mea”, a zis ea, uitându-se al cărei drum se îndreaptă, dar, rămas-bun cu o notă de soare în viața noastră. Rămâne de văzut ce va urma, dar…
“`
