Dezvăluiri Îngrijorătoare: Cristina Joia și Lupta cu Prejudecățile în Domeniul Construcțiilor!
Cristina Joia, arhitecta de la „Visuri la cheie”, la 48 de ani, și cu o siluetă care le întrece pe cele ale multor tinere, adică exact ce cauți într-o imagine publică, a uimit pe toată lumea cu confesiuni din viața ei, de parcă ne-ar arăta un film cu multe scene tulburătoare și pline de suspans. Ea ne vorbește despre cum a învățat să prețuiască sportul doar după ce a avut parte de un trecut medical destul de complex, ani pierduți fără mișcare, dar totuși, ne spune că „eu sunt un lucru important”, toate cicatricile ei sunt ca trofee, care pot fi comparate cu medaliile de aur ale sportivilor, sau nu?
Cu un background medical demn de un roman dramatic, „3 operații pe plămân, mesh peste mușchiul diafragm și fracturi care nu-i dădeau pace”, a fost un drum lung până să ajungă la o viziune sănătoasă asupra echilibrului dintre corp și suflet, dar după cum a spus: „nu am făcut sport până la 46 de ani, credeam că am lucruri mai importante de făcut”. Păi sigur, sportul nu era pe lista de priorități, dar bucuria asta târzie de a învăța că viața e mai mult decât muncă o face pe Cristina să strălucească, așa cum face un diamant în soare, credeți? Vorba aceea… mai bine mai târziu decât niciodată!
De asemenea, ne-a dezvăluit și despre lupta cu o afecțiune incurabilă pe care o îndură cu stoicism, ținând-o sub control, mulțumind „lui Dumnezeu pentru toate”. Se pare că e ușor să fim recunoscători când ai succes, dar hai să fim serioși – câți dintre noi am avea aceleași cuvinte dacă am fi în locul ei?
Dar să nu uităm de perspectiva profesională! Cristina a scos în evidență luptele pe care le întâmpină ca femeie în construcții, parte dintr-un domeniu dominat câteodată de bărbați, și cum ordonările unei doamne nu sunt întotdeauna bine primite: „dacă sunt olteancă, pun piciorul în prag” – adică mesajul clar este că nu se lasă purtată pe căile bărbaților, dar oare câte femei au parte de aceeași determinare? De multe ori, bărbații, încă vechi în gândire, aleg să ignore ce le spun femeile, fără să se gândească că poate, doar poate, chiar au ceva de învățat. Ah, bărbații aceștia „old school”!
Sigur, se vor găsi bărbați care sunt deschiși la discuții, dar Cristina a subliniat situația problematică cu ironie, și noi nu putem decât să ne întrebăm: cum să schimbi mentalități atât de înrădăcinate, și totuși, Cristina Joia pare să fi găsit o cale de a străbate prin aceleași mâncărimi de prejudecăți, dar oare este suficient?
