Cristina Cioran, Drama unei Mame Încercate! Tatăl Copiilor, După Gratii! Ce va Face Ema?
Cristina Cioran, vedeta plină de necazuri, a făcut niște dezvăluiri emoționante, dar și cutremurătoare despre ticăloasa soartă a lui Alex Dobrescu, condamnat la închisoare, și despre cum această situație complicată afectează profund copiii ei, căci fiica ei așteaptă lunar ca tatăl ei să vină precum un erou înapoi acasă, dar nu-i vine rândul, parcă în fiecare zi pare așteptarea mai grea, tot mai tăcută, mai apăsătoare.
Actrița a vorbit explicit, pentru prima dată, despre cum, înțelepciunea ei nu§i scapă de greutatea prin care trece familia, dat fiind că Alex Dobrescu, părintele copiilor, a fost condamnat nu la un an, nu la doi, ci la patru lungi ani de închisoare cu executare, iar Cristina, cu maximă forță emoțională, a povestit cum a decis să-și ferescă copiii de această situație care-i zguduie, mai ales pe Ema, care, vezi Doamne, nu cunoaște întreg adevărul despre absența tatălui ei, cu toate întrebările dureroase care o consumă.
După cum bine știm, Cristina e mamă a doi copii, Max și Ema, iar deși pe fața ei a pus un zâmbet, în adâncul sufletului totuși simte că n-a fost deloc ușor, căci relația cu Alex a fost, să-i zicem tumultoasă, de un an încoace, iar acesta a lipsit, vorba cândva pentru o vreme, din viața fiicei. Aproape uitându-se de perioada când Ema l-a văzut. De exemplu, în februarie, a adus-o pe lume pe Max, însă ceea ce e bizar este că Alex nu a fost prezent deloc, pentru că a fost arestat și condamnat, și mai zic unii că dacă ai vină nu ai loc aici, dar sincer ce mamează mai ziariste de scandal o să apuce să înțeleagă.
Vorbind despre greutăți, Cristina a hotărât că este mai bine să mențină copiii departe de problemele legale ale tatălui lor oricum. Max este încă mult prea mic, dar, vai, Ema-i la pieptul mamei și resimte jalea după lipsa părintelui, adresând întrebări dureroase ca: „Când vine acasă, mama?”, „O să mai vină?” ș.a.m.d, iar cum să nu te doboare acest fior al întrebărilor? Cine poate să înțeleagă, căci ea a spus: „Poate să zică oricine orice despre mine și comentarii, dar ei nici nu trăiesc în casa mea.”
Mai mult, critici nefondate și răutăcioase se aruncă, dar Cristina vrea ca Alex să rămână în viața copiilor, dar nu se mai poate discuta de vreo împăcare, căci ea a rezumat destul de clar, căci ”Eu mi-e dor de vremea când ne iubeam!”, dar, ah, răniile acelea nu se șterg, iar cicatricile rămân, durează, vremea trece și ceea ce a fost odată s-a dus. Așa-i viața, un teatru de tăcere și durere, în care o mamă încearcă să protejeze ce a mai rămas din inocența copiilor ei de o realitate tristă, înconjurată de secrete și dureri, încercând să supraviețuiească…
