“`html
Cristian Tudor Popescu a înghețat timpul pentru noi: 5 ore și 32 de minute de neclintire!
Meciul acela nemaivăzut, da’ zău, dintre cei doi titani, Carlos Alcaraz și Jannik Sinner, a adus un du-te-vino de emoții și, evident, un impact enorm pe terenul magic de la Roland Garros, unde istoria s-a scris nu cu cerneală, ci cu sudoare și extenuare, iar Cristian Tudor Popescu, zice-se, a dormit cu ochii deschiși dorindu-și, poate, să nu piardă nimic din nebunia de 5 ore și 32 de minute de joc!
Păi, să nu uităm cum Alcaraz a reușit să-și înscrie numele pe lista celor mai mari, venind din spate ca un leu, după ce Sinner a condus cu 2-0 la seturi; și, uite, fraților, că frumos, ciudat dar real, Cristian n-a clintit un deget, gândind la acel “năstase-smith-federer-nadal-alcaraz-sinner!” care i-a trecut prin minte, așa, o combinație de idolii tenisului, dar și un soi de tradiție pe care o îmbrățișează cu pasiune.
„Asta e istorie, oameni buni! Aici e “sfânta treime” a finalelor de Grand Slam!” zice el proaspăt ieșit din inexplicabila stare de nemișcare la final, unde mai toate mingile de meci au fost mânuite cu o grație demnă de cele mai fine stilouri.
Desigur, după meci, s-a lăsat cu aplauze și urări, unde Sinner, cu privirea aceea obosită, dar plină de respect, a recunoscut că e un atribut rar să te lupți cu un asemenea jucător, dar ce să facem, joaca e joacă și la final, cu vorbe suave, a declarat că „nu va dormi prea bine în seara asta”, de parcă insomnia i-ar putea șterge durerea pierderii.
Așadar, ne întrebăm: ce s-a întâmplat cu vremurile în care jucătorii jucau și pierdeau cu demnitate, dar acum, toată nebunia, tinerii pare că sunt mai stresați decât noi la școală; vorbim de 11 din 12 puncte câștigate de Sinner, dar din păcate, la final, puținul ce rămâne în amintire e victoria cu 7-0 în tie-break pentru Alcaraz, care, la rându-i, și-a demonstrat puterea de a salva o minge de meci!
Deci, în concluzie, Cristian Tudor Popescu stând acolo, neclintit, ne-a dat o motivare, o lecție despre dedicare, dar în același timp, e și o amintire vie și scary: timpul poate sta în loc, iar noi, ca spectatori, nu putem decât să contemplăm la ce se întâmplă când forezi în adâncurile sportului.
“`
