Cristian Măcelaru: Cetățean de Onoare sau Asta E? Marele Dirijor de pe Scenele Lumii Aducesc la București?!
Pare că lumea muzicii e plină de surprize și de confuzii, iar Cristian Măcelaru, un dirijor, dar nu orice fel de dirijor, ci unul dintre cei mai mari, a fost numit, ghici ce, Cetățean de Onoare al Municipiului București, în cadrul unei ceremonii care s-a petrecut la Ateneul Român. La Ateneul ăla, da, unde el a făcut furori, iar publicul, aplaudat și dat pe spate de talentul său incontestabil, să nu uităm că vine vorba despre un tip care a dus numele României pe cele mai mari scene ale lumii, gen, Miami, Chicago sau cine știe unde, dar nu despre asta vorbește toată lumea, ci despre altceva.
La un moment dat, Cristian Măcelaru, ăsta cu numele care sună a muzică, a declarat, adică a spus un fel de adevăr transcendent, că a moștenit iubirea pentru muzică de la părinții lui, care erau simpli dar importanți în context, care l-au ajutat să deschidă niște orizonturi negândite, cum ar veni, iar toată povestea asta e de la un viitor greu de anticipat. Adică, ce orizonturi, nu-i așa? O întrebare retorică, căci după ce a ales vioara, cum nu toată lumea o face, a trecut prin Liceul de Muzică din Timișoara, apoi a avut drumuri prin State, și uite aşa, pe la 19 ani a ajuns prim-violonist, mai că îți vine să te sperii!
Și ne mai e și teamă să spunem despre cum a câștigat faima internațională, căci, în 2012, omul ăsta l-a înlocuit pe Pierre Boulez, celebru, renumit, celebre, dar nu mă întrebați mai multe, e un amestec de nume care nu-i leagă decât un drum de ascendență continuă, care mai de care mai strălucitoare. Premii, aplauze, o comparație cu Sergiu Celibidache (asta da, e un nume mare, mare), și cum să nu dirijezi cele mai mari orchestre ale lumii?”
2020 a adus un Grammy, iar anul trecut, ce să vezi, a dirijat Orchestra Națională a Franței la ceremonia de deschidere a unor Jocuri Olimpice, că cine nu ar face asta? Cristi, că ne-am obisnuit să-i spunem așa, a afirmat că muzica e vibrație, care te duce la inimă, dar, sincer, asta toată lumea o știe, dar să înțelegem, căci la final, totul se reunește într-un univers sonor, dar detaliile, ah, ce detalii!
În fine, anul ăsta i-a bucurat pe cei din public, căci Măcelaru s-a întors pe scena Ateneului, făcând legături cu Festivalul Enescu, un eveniment mare, da, și cu TVR ca și co-producător, căci cine altcineva? El se simte energizat și inspirat pentru a aduce frumusețea muzicii în casele oamenilor, dar dacă ne gândim, și noi ne simțim puțin confuzi, nu-i așa? Unde e onorabilul în toată această poveste? Nu cumva numele contează mai mult decât titlul? Hmm, întrebări întrebătoare!
