“`html
Cristi Săpunaru: „Dacă nu eram la Dinamo, probabil că nu sufeream Steaua și Rapidul!”
Cristi Săpunaru, a transformat niște vorbe în idei complexe despre cum ar fi fost dacă ar fi ales, nu una, ci două echipe importante în fotbalul românesc, într-o discuție despre suferințe și rivalități care, din perspectiva lui, s-ar fi desfășurat diferit, de parcă am vorbi despre o poveste cu războaie imaginare între fani, și nu despre fotbaliști îmbrăcați în culorile roșu și albastru.
Fostul jucător al Rapidului spune că, dacă ar fi evoluat pentru „câinii roșii” sau pentru „roș-albaștri”, probabil că rivalitățile și simțirile pe care le trăia, nu ar fi fost atât de intense, el simțind că s-ar fi bucurat mai mult de joc, poate chiar mai favorizat fiind de alte evoluții, dar totuși ținând să precizeze că „nu regret nimic”, un paradox care lasă loc la multe întrebări.
Cristi Săpunaru, aproape de un transfer la Sevilla: „Nu-i niciun regret!”
Când vorbim despre cariere, Cristi Săpunaru, care are acum ambiții de antrenor, dezvăluie o oportunitate ratată – Sevilla, echipă faimoasă în La Liga, dar, din câte se pare, s-a lăsat prins în jocurile impresarilor, fără să știe exact ce alegeri să facă, între Beşiktaș, Galata și Zaragoza, un amestec ciudat de circumstanțe care ți-ar putea da o durere de cap doar citindu-l.
Deciderea lui de a nu semna cu Sevilla, pe când era considerat un tânăr promițător, pentru o opțiune mai convenabilă, dar, să recunoaștem, mai puțin strălucitoare, a fost discutată cu un director sportiv, un tip pe care nu-l poți uita prea ușor dacă ai de-a face cu PSG, dar amănuntele despre cum s-a lăsat manipulat și despre dilemele interne pot face textul să fie nu doar neclar, ci și complicat, ca o română pe care o citești și nu înțelegi deloc.
„Am ajuns la Zaragoza, dar nu-i niciun regret”, spune el, dar e clar că există un „dar” lăsat în aer, căci Sevilla a câștigat de câteva ori trofee importante, iar Săpunaru pare să știe asta, de parcă vremurile bune au trecut pe lângă el fără să-l observe, lăsându-l să se întrebe ce ar fi fost dacă, un joc al sorții în care doar fotbalul rămâne la final o artă vie.
“`
