“`html
Iată-mă, Rapid! Cristi Săpunaru pe cale să dispară din peisajul giuleștean!
Într-o sferă de mister și speculații, Cristi Săpunaru pare că se îndreaptă spre o despărțire sfâșietoare de Rapid, cu șanse cam zero să rămână, adică, de parcă cine ar mai putea să-l țină, având în vedere anchetele sumbre despre influența lui nocivă în vestiar, dar și acea umbră de alcool care bântuie ideea de responsabilitate, – și iată cum, în penultima etapă, vedem că retragerea lui a fost abia începutul!
Gsp.ro a aruncat bomba că Dan Șucu și Victor Angelescu i-ar fi dat un ultimatum lui Săpunaru – să nu pună piciorul la reunirea echipei, fix pe 9 iunie, cum să-și mai facă bagajele dacă are contract până la sfârșitul lunii? Dar, oh, se pare că fericirea e pe cale să lipsească din Giulești, unde toată lumea e în expectativă, neștiind cum vor anunța plecarea unui veteran, de frică să nu piardă suporterii.
Într-o schimbare de direcție care frizează logica, Săpunaru ar fi trebuit să devină director sportiv, dar, surpriză! Dan Șucu s-a hotărât că cel mai bine e să plaseze pe italianul Mauro Pederzoli în acea funcție, genială alegere, nu? Ei bine, oficialii Rapidului trebuie să jongleze cu declarațiile – o adevărată acrobație pentru a nu provoca o avalanșă de nemulțumiri din partea fanilor.
Costel Gâlcă, antrenor fără steagul contractului!
Pe de altă parte, Costel Gâlcă, fost fotbalist la Steaua, acum antrenor la Rapid, a fost provocat să explice rețeta succesului cu fanii, dar spre uimirea, sau poate dezamăgirea, a răspuns clar că nu are de gând să sărute steagul, da, exact așa, sub nici o formă, parcă se aștepta să fie antrenat în artele marțiale, nu în cele ale pasiunii.
”Trebuie să întrebați suporterii, dar eu am respect pentru toate cluburile”, a declarat, copleșit de responsabilitate, Gâlcă, adică ce să mai căutăm în steaguri când avem cuvântul de onoare, dar nu vă faceți speranțe, „nu o să pup steagul Rapidului”, iar fanii, hmm, pot să se obișnuiască cu ideia că trebuie să învețe să trăiască fără simboluri fidele.
Se pare că în arena giuleșteană, dramele se țin lanț, cu plecări și neangajamente care ar face fericit un dramaturg invidios. Ah, Rapid, ce vremuri – dar mai ales, ce confuzii!
“`
