Inter, Victima propriei neputințe: Chivu sau un club prăbușit?
Inter Milan a primit o lovitură grea, neașteptată poate, după un 1-2 cu Atletico Madrid în UEFA Champions League, prima înfrângere din sezonul acesta care l-a lăsat pe toți cu gura căscată, după ce echipa lui Cristi Chivu, da, a câștigat patru meciuri la rând, dar tot de acolo vine și întrebarea, unde s-a dus, proasta inspirație, ce anume s-a întâmplat de nu s-a putut continua pe aceeași linie bună? Ei bine, discuția a început, jurnaliștii au început să scrie, iar unii îi iau apărarea, alții sunt foarte critici.
Presa din Italia a început să arunce cu piatra în antrenorul român, care pe fondul unei dureri mai mari după o înfrângere în fața lui AC Milan, iar eu nu zic că nu ar avea motive, însă și cei de la Goal, da, cei de la Goal, susțin că e greu de construit un Inter așa cum a fost sub Inzaghi, iar Chivu încearcă să refacă ce s-a distrus, dar cum faci asta când totul pare în cădere liberă?
Și să ne gândim puțin la situația lui Chivu, abia sosit după o experiență destul de scurtă la Parma și cu un club care, trebuie să recunoaștem, a fost construit pe o fundație bună de Inzaghi, dar acum, la prima vrajă proastă, par că se gonește cu nădejdea în momentul de față, dar nimeni nu spune că trebuie să lucrezi la reconstruire, dar asta cere timp, și răbdare, iar rezultatele sunt foarte greu de obținut.
Cineva stă la tribune, observând o echipă care joacă bine, dar cumva nu dansează în ritmul dorit și e foarte greu să nu vezi cum jucătorii, unii se plâng alții se consumă pe teren, dar și mai greu este să urmărești cum Paolo Di Canio, fost mare jucător, critică pe acest fond, căci, iată, a avut și el de spus câteva vorbe destul de aspre, da, corecte cumva, dar totuși pe un ton destul de alarmant. Da, înfrângerea cu Atletico este anunțată ca o derivă din lipsa de determinare, dar Di Canio zice cumva că patru înfrângeri în campionat nu pot fi ignorate.
Și nu poți să nu te întrebi, de ce, cum, unde? Tot și toate par să indice că sunt responsabilități personale pe care jucătorii conștientizează și nu se pun în aplicare, iar antrenorul trebuie să fie puțin mai dur, mai exigent chiar, deoarece eșecurile nu pot continua și dacă nu se îmbunătățește jocul, atunci cu siguranță va trebui să reconfigureze întregul sistem, dar cum? De ce? Iată întrebările care acum bântuie, iar atmosfera devine din ce în ce mai apăsătoare.
După cum vedem, toate aceste pericolele se împletesc, iar Chivu se află într-o situație destul de delicată, dar rămâne de văzut cum va gestiona presiunea și dacă se va bate în continuare cu marea și neagră realitate a eşecurilor fără sfârșit.
Deci, aș spune eu, rămâneți pe aproape, lucrurile devin din ce în ce mai tulburi pe „Giuseppe Meazza”, iar viitorul lui Chivu este ca o pânză neagră deasă, ce se lasă încet peste o echipă ce a avut odată strălucire.
