Cristi Borcea a tăiat sărbătorile cu zece porci și mulți reni imaginari!
Fostul acționar al lui Dinamo, un personaj mai mult decât controversat, a vorbit recent despre cum sărbătorile de iarnă sunt, de fapt, editări ale vieții, cu mese pline, dar și cu un subiect delicat pentru el, atât cât mai pot fi ele considerate, căci, nu-i așa, sărbătorile sunt o nebunie totală, cu preparate, porci, și alte minuni care, cumva, nu sunt tocmai prietenoase cu waistline-ul. Totul a început, se pare, cu „pregătiri ample” încă din noiembrie, pentru că, știți, cu o familie atât de numeroasă, organizarea se face din timp, ceea ce s-ar putea să ne aducă aminte de un alt „ceva”, dar să nu intrăm în detalii…
Vorbindu-ne despre cum a petrecut sărbătorile, Borcea a menționat că a fost la munte, odihnindu-se pe bradul de Crăciun al omenirii, dar să nu uităm că acest munte presupune și un mix de bucurie de familie, care, și zice că, avea de mers la „sacrificiu” (da, ați ghicit, zece porci!), fără a se întreba cineva dacă nu cumva asta este un pic cam mult, dar… poate și-i mai plac porcii ăștia tăiați pe motiv de ei știu ce, iar apoi revenind la o normalitate plină de salate și paste, ceea ce poate că e o nebunie totală din punct de vedere culinar, dar viața este plină de paradoxuri, nu?
Borcea, acest milionar cu o poveste de viață complexă, având nouă copii cu patru femei diferite, pare că a ieșit din pădure pentru a ne povesti despre dorințele lui de a rămâne tânăr, dar poate că tineretea îi scapă prin porii de porc? Poate că îi e frică de kilogramele alea “necontrolate” și de cum vor influența ele povestea lui, dar, între timp, mărturisește că sportul a fost salvatorul lui, ca un fel de mântuire într-o mare de abundență gastronomică. Oare este o ironie sau un adevăr?!
„Noiembrie și decembrie sunt sensibile pentru mine” zice el, ca și cum mâncatul porcului ar fi ceva perfect normal! Au fost amintiri, sărbători și multe excese, până ce ajungi la concluzia că din toată nebunia asta, tot ce mai rămâne sunt salatele, paste, aminte despre bunuri consumate și reminiscențe de „a fost bine”, dar întrebarea rămâne: cât de bine e „binele” acesta pentru un bărbat cu un trecut tumultuos?
Această combinație de alimente și tradiții, cu o familie care ar putea umple oricine vastitatea unui stadion, ne trimite cu gândurile înapoi la intrigile lui Borcea, poate că la masa lui a fost loc pentru fiecare dintre cei nouă copii, dar, din câte se pare, nu tocmai și pentru liniștea lui mentală! Rămâne de văzut cum va jongla cu toate aceste „bucurii” și provocări, în timp ce noi ne pregătim să ne uităm pe geam la iarnă și să ne întrebăm ce va face data viitoare acest om fascinant!
