Crima din Mangalia: Cum a scăpat criminalul de plata daunelor, după 20 de ani de închisoare?

Într-o seară tulbure de septembrie 2004, o familie din Mangalia a dispărut fără urmă. Alexandru Ion, Lucreția Ion și fetița lor, Amalia, de 8 ani, au fost găsiți morți, într-un caz care a șocat România. Au fost condamnați doi tineri, Blenis Shyti și Ștefan Niculescu, la închisoare pe viață, pentru triplul asasinat. Dar o poartă legală a permis lui Shyti să scape de plata daunelor către rudele victimelor.

Evenimentele din 2004 au început cu o simplă dispariție. Lucreția Ion, soțul ei Alexandru și fetița lor, Amalia, nu se mai aflau acasă. Ușa era intactă, fără urme de forțare. În apartament nu erau urme de luptă, dar niște gogoșari pe jumătate curățați de semințe și rufe la înmuiat în cadă indicau o rutină întreruptă violent. Lipsea mocheta de pe hol, iar canapeaua din sufragerie era mutată, ascunzând o porțiune decupată din covor.

Pe perete erau urme de ștergere, iar criminaliștii au găsit urme de sânge care au fost identificate ulterior ca provenind de la Alexandru Ion. Familia Ion dispăruse fără urmă, iar ancheta a fost deschisă cu un dosar pentru dispariție.

După două săptămâni de căutări, Opelul gri metalizat al familiei Ion a fost găsit parcat în Constanța. Mașina era curată pe interior, iar poliția n-a mai găsit indicii noi. Principala pistă a anchetei a fost că în apartamentul soților Ion a avut loc un conflict, bărbatul a fost ucis, iar Lucreția a fugit cu fetița, ascundându-se de poliție.

Însă, o reclamație depusă de o tânără traficată a răsturnat complet ancheta. Georgiana T. a povestit că a fost cumpărată cu 600 de euro de la un bărbat din Cernavodă, dusă într-un apartament din Constanța și obligată să se prostitueze. Acolo locuia Blenis Shyti, un student albanez la Universitatea Ovidius Constanța. În apartamentul lui Shyti, poliția a găsit actele familiei Ion, inclusiv telefoanele lor mobile.

Ancheta a dezvăluit că Shyti și prietenul său, Ștefan Niculescu, nepotul Lucreției Ion, erau implicați în dispariția familiei din Mangalia. Niculescu le-a povestit polițiștilor cum s-a petrecut totul, pas cu pas.

În dimineața zilei de 29 septembrie 2004, Shyti și Niculescu au mers la Mangalia cu mașina. Au așteptat ca Alexandru Ion să iasă din bloc, apoi au sunat la ușa apartamentului. Lucreția a fost lovită de nepotul ei, Niculescu, și strangulată de Shyti cu cablul de la telefon. Alexandru Ion a fost ucis cu un cuțit, iar Shyti a fost rănit la picior în timpul luptei.

Criminalii au furat 6.000 de euro, telefoanele mobile și actele victimelor. Apoi, au legat cadavrele și le-au lăsat în apartament. Au mers la spitalul din Mangalia, unde Shyti a fost pansat pentru rana de la picior.

Pentru a scăpa de cadavre, au chemat un alt prieten, Todri Albion, care a participat la uciderea fetiței. Au luat-o pe Amalia de la școală și au dus-o în pădurea din Valu lui Traian, unde au îngropat-o de vie. Fetița nu a murit imediat, dar a fost asfixiată de pământul cu care a fost îngropată.

Shyti, Niculescu și Todri au șters urmele de sânge din apartament, au îngropat cadavrele lui Alexandru și Lucreția Ion și au aruncat la gunoi o mochetă plină de sânge. Shyti a condus mașina victimelor prin Constanța, vorbind de pe telefoanele lor mobile.

Motivul crimelor a fost răzbunarea. Niculescu a susținut inițial că a ucis familia Ion pentru bani, dar a schimbat ulterior declarația, spunând că l-a ucis pe unchiul său din cauza unor probleme familiale și pe fetiță pentru că „nu mai avea de ce să trăiască”. Shyti a declarat că au mers la Mangalia pentru „a aplica o corecție victimelor”.

Trupurile victimelor au fost descoperite pe 15 decembrie 2004. Todri Albion a devenit martorul principal al acuzării, povestind poliției despre crime. El a fugit în Bulgaria, dar a fost prins pe aeroportul Otopeni. În cazul lui Todri Albion, ancheta a dispus neînceperea urmăririi penale, pentru că el a fost considerat constrâns moral să comită infracțiunile.

În timpul anchetei, Shyti și Niculescu s-au acuzat reciproc. Au fost condamnați definitiv de ÎCCJ, în noiembrie 2009, la închisoare pe viață. Pedeapsa pentru celelalte infracțiuni, precum furtul calificat și traficul de persoane, au fost contopite. Judecătorii au precizat că Shyti și Niculescu „au demonstrat o ferocitate deosebită” în comiterea crimelor.

Shyti a contestat sentința de condamnare de trei ori la CEDO, dar a fost respins de două ori. În februarie 2021, a obținut câștig de cauză la CEDO, statul român fiind obligat să-i plătească 5.000 de euro despăgubiri, pentru condițiile improprii din închisoare.

Shyti și Niculescu pot cere liberarea condiționată după 20 de ani de închisoare, termen care se împlinește la sfârșitul anului 2024. Cu toate acestea, Shyti a reușit să scape de plata daunelor către rudele familiei ucise.

Shyti a cerut Judecătoriei Constanța să constate prescripția obligației de a plăti daune. El a argumentat că, de când hotărârile judecătorești au rămas definitive, el nu a fost notificat de către părțile civile pentru recuperarea prejudiciului. El nu putea plăti daunele pentru că este cetățean albanez, nu deține bunuri în proprietate și se află în spatele gratiilor din 2004.

În octombrie 2022, Judecătoria Constanța a dat dreptate lui Shyti, constatând prescripția obligației de a plăti daune. Rudele familiei ucise și cele două fete traficate nu au atacat decizia, iar ea a devenit definitivă.

Așadar, după 20 de ani de închisoare, criminalul din Mangalia a scăpat de plata daunelor către rudele familiei ucise. Această situație ridică o serie de întrebări cu privire la dreptatea și eficiența sistemului judiciar. De ce a fost permisă o poartă legală care să permită criminalului să scape de răspunderea financiară? Ce impact are această decizie asupra victimelor și familiilor lor?

Acest caz servește ca o lecție importantă despre vulnerabilitățile sistemului judiciar și despre nevoia de îmbunătățiri în ceea ce privește protecția victimelor și asigurarea justiției.