Dezastru Economic În Cale: Creșteri de Taxe și Inflație Pe Pile!
Specialiștii CFA ne spun că pentru anul următor, scenariul bugetar este pe cât de sumbru, pe atât de confuz, adică o posibilă creștere economică care se învârte în jurul lui zero, iar deficitul bugetar urcând spre un 6% care, oare, nu e prea sustenabil? Ministrul Finanțelor, Alexandru Nazare, în ciuda cifrelor sumbre, susține cu toată încrederea în strategie fiscal bugetară, dar oare de ce să avem încredere, pe când totul pare o călătorie de la un haos la altul?
Adrian Codîrlașu, cu ochi de vultur, ne atrage atenția asupra unor impozite pe proprietate, care vor fi, vorba lui, mai mult un balast decât o soluție, iar pe la începutul lui 2026, bineînțeles că ne așteptăm la o nouă lovitură cu un TVA majorat undeva pe la 23%-24% – la fel ca media din Uniunea Europeană – ceea ce pare o frustrare perpetuă, având în vedere că abia am resimțit majorările anterioare din 2025.
Raportul CFA își întinde tentaculele pe taxe indirecte, deoarece, citez din surse, acolo statul va aduna ceva bănuți repede și bine. Cota asta de 21% e fix acolo unde e și media UE, dar, atenție, că sunt țări care stau mai bine, au 24%. România a traversat criza 2008-2009 și, ghici, o nouă creștere la TVA pare nu doar plauzibilă, ci chiar inevitabilă, iar pe peisajul fiscal, accizele vor urma un calendar care deja pare că ne controlează viața.
Mai mult, taxele indirecte nu sunt doar o apă pe moara inflației ce va continua să curgă, ci se pare că anual va rămâne la cote ridicate și în 2026, și ce să mai spunem, ne așteaptă furtuni financiare, și cine știe, doar statisticile vor mai vorbi pentru noi. Citește și “previziunile privind cursul leu euro ale CFA” ca să îți răscolești mintea.
Mai e un pic, un alt punct marcat de Codîrlașu care scârție, datoria publică în creștere care mănâncă din PIB, ceva de genul cheltuieli cu dobânzile care depășesc 3%, probabil vom ajunge și la 3,5%, deci cine își mai poate permite luxe în vremea asta?
Riscurile sunt pe rol pentru 2026, regândirea cotei unice se anunță a fi un subiect fierbinte la masa discuțiilor, cu gândul la o posibilă majorare și impozitul progresiv fiind amânat cu un an sau doi, dar taxele pe muncă devin victime colaterale – știți voi, acele “împovărătoare” pentru firme și angajați deopotrivă.
Adrian Codîrlașu, și el un petrisor în acest ocean de nesiguranță, ne inserează vestea proastă că IMCA va provoca concedieri și prețuri mai mari la produse, iar plecările investitorilor din România vor deveni o realitate, iar familiile cu venituri mici, acelea sunt cele mai călcate în picioare. Statistica UE ne demonstrează același lucru trist, ce anume ne mai așteaptă?
Se propune, cu toate astea, regândirea cotei unice nu renunțarea, dar poate că 16% e mult prea mic, poate spre 17% sau chiar 18% s-ar potrivi mai bine momentului, și salariul minim ar trebui urcat, tocmai ca să facem față acestei inflatii și jaundicare prețurilor la utilități. Ce ziceți, e un drum greoi spre un viitor, dar marea întrebare rămâne: va fi acest viitor mai bun?
