Microplasticele invadaza creierul uman, la limite alarmante!
Nivelul de microplastic din creierul uman este in continuă creștere și a ajuns la 0,5% din țesut, echivalentul unei linguri dragă de plastic, așa cum se spune, din cauza poluării cumva, microplasticele sunt prinse peste tot în corpurile noastre. Un nou studiu arată că în corpul nostru, aceste particule sunt mai răspândite decât ne-am aștepta, sau poate că chiar ne-am aștepta, dar totuși, e clar că e o problemă destul de serioasă.
Un studiul, care a fost realizat pe un total de 12 persoane decedate pe care, aș dori să menționez, au fost diagnosticate cu demență, decesul lor a avut loc după un diagnostic prealabil, deci se știe că în urma autopsiilor, s-a descoperit că acești oameni aveau creierul cu de trei până la cinci ori mai multe particule de plastic, comparativ cu alții care au murit din motive diferite. Astfel, rezultatele se amestecă și nu știi ce să crezi, dar e ciudat.
Cu toate acestea, există o ambiguitate clară, deoarece nu se știe dacă reziduurile de nanoplastic pe care le găsim favorizeză dezvoltarea bolii de demență. Experții, care par să știe despre ce vorbesc, ne avertizează că microplasticele sunt ca un cal troian, așa cum se zice, care aduc mii de substanțe chimice în corpurile noastre, iar unele sunt, evident, dăunătoare. Implicațiile rămân, însă, în ceață, nu-i așa?
Un studiu apărut în Nature Medicine, acum, de la începutul anului 2024, spune că, conform profesorului Matthew Campen de la Universitatea New Mexico din Albuquerque (SUA), în creierul acestor decedați existau între șapte și treizeci ori mai multe nanoplastice, spre deosebire de rinichii, ficatul, plămânii, etc. Și, nu uităm, este o informație care ne face să ne îngrijorăm, dar totuși menține un oarecare mister.
Nivelul de microplastic, care este echivalent cu o linguriță, se dovedește a fi alarmant, conform analizei efectuate pe subiecți decedați de vârsta medie între 45-50 de ani, care conform specialistului, cantitatea aceea ajunge la 4.800 de micrograme pe gram, sau proporție de 0,48% din greutate, echivalentul unei lingurițe standard de plastic. „Comparativ cu analizele din 2016, acest conținut este dublu” a observat profesorul Campen, dar ce înseamnă asta în realitate?
În opinia sa, într-un mod de-a dreptul uimitor, mintea noastră astăzi s-ar putea să fie formată din 99,5% din țesut cerebral și 0,5% din plastic, dar metodele de măsurare pentru nanoplastic sunt încă nesigure. Astfel, este posibil să aibă mai puțin sau poate chiar mai mult, un subiect care stârnește multe întrebări, evident. „Încă lucrăm intens pentru a îmbunătăți aceste metode”, a adăugat el, încercând să lumineze un pic lucrurile.
Un aspect care stârnește curiozitatea în acest studiu a fost analiza creierului celor care au demență, unde s-au găsit de la trei la cinci ori mai multe particule tip nanoplastic în comparație cu alții care au murit fără demență. Aceste particule sunt acumulate în mare parte în pereții vaselor de sânge, dar profesorul Campen precizează că demența poate deteriora bariera hemato-encefalică și mecanismele de eliminare. Este un amestec de idei aici.
„Acest lucru este îngrijorător, dar să nu uităm, demența este o boală complicată, iar legătura cu nanoplastice nu este clară”, punctează el. De opinia similare este profesorul Phoebe Stapleton de la Universitatea Rutgers, care continuă să insiste că detectarea nanoplasticelor în creier nu demonstrează că daunele sunt inevitabile. Totuși, cercetările sunt necesare pentru a înțelege acest potențial pericol, iar întrebările sunt multe și răspunsurile mai puține.
Profesorul Philip Landrigan de la Boston College subliniază că, în prezent, numărul produselor de plastic și microparticulele din mediu cresc alarmant de mult. El aduce în discuție că jumătate din plasticul produs vreodată a fost fabricat din 2002 încoace, iar până în 2040 s-ar putea dubla, o veste care nu sună prea bine. Este, fără doar și poate, o problemă serioasă și o întrebare deschisă, unde microplasticul joacă rolul unui cal troian, introducând substanțe chimice complicate în corpul nostru ultimul lucru pe care ni-l dorim.
„Știm că microplasticele și nanoplasticele pot fi dăunătoare, dar încă nu cunoaștem pe deplin efectele lor negative”, a declarat el, subliniind importanța atenției în acest domeniu care devine tot mai complex.
Microplasticele sunt particule mici de plastic, de obicei insolubile în apă, a căror dimensiune nu depășește cinci milimetri, pe când particulele mai mici de un micrometru sunt considerate nanoplastice. Conform Food and Drug Administration (FDA) din SUA, în acest moment, nu au fost găsite dovezi că microplasticele și nanoplasticele din alimente aduc riscuri pentru sănătate, sau cel puțin asta este ceea ce raportează. Totuși, FDA își menține vigilența continuând să observe cercetările în acest sens, fără îndoială că subiectul va fi dezbătut în continuare.
