Șoc în fotbalul românesc: Mirel Rădoi îngrijorat de viitorul echipei naționale!
Victorie sau înfrângere, toate acestea se petrec în lumea fotbalului, iar Universitatea Craiova a obținut o victorie, da, dar nu oricum, ci chiar pe teren propriu, 3-1 împotriva Unirii Slobozia, meci disputat sâmbătă, în etapa a 13-a a SuperLigii, dar tensiunea și neclaritățile plutesc în aer. Mirel Rădoi, antrenorul, a avut multe de spus, astfel că declarațiile sale devin încâlcite, un fel de labirint verbal din care puțini pot ieși.
”Asta e alegerea și decizia dânsului”, a subliniat el, dar ce să înțelegem cu exactitate de aici? ”Nu înseamnă că eu nu-l voi stima sau nu voi ține cu echipa națională”, pare că vorbește despre cineva, dar cine? Aici e loc de speculații, Rădoi sugerează prin aceste cuvinte că nu-i pasă cine e în centru atenției, dar dacă cineva ar zbura mai sus ca alții, ca Digi, de exemplu, asta nu înseamnă că celelalte televiziuni nu contează? Marea întrebare rămâne, în ce măsură acest principiu îi afectează pe jucători?
Și continua: ”Fiecare are simpatii și antipatii, dar când ești antrenorul echipei naționale…” dar mai departe? Căci aici pare să contureze o mare problemă, dar ne lasă doar în suspans. Oare chiar este totul o chestiune de principiu sau ascunde un altfel de resentiment? Poate că să nu ne facem griji, dar ar trebui? Cu sinceritate, aseară a fost o victorie, dar cumva s-a simțit ca o victorie cu gust amar. Mirel Rădoi nu dorește trofee obținute prin ajutoare din partea arbitrilor, preferând să piardă decât să câștige prin minciuni.
Aici, Rădoi era supărat pe prestația jucătorilor, care, pare-se, nu au înțeles indicațiile sale. ”Pe fondul rezultatului de la pauză, am făcut exact ce nu trebuia” a spus el, dar ce înseamnă, de fapt, acest “exact ce nu trebuia” în concret? Oare va reuși echipa să își revizuiească strategia? Presiunea a crescut, iar mingea din aut a fost o sursă de confuzie, dar… de ce s-a precipitat echipa?
Rădoi scoate în evidență și abilitățile individuale ale jucătorilor, spunând că Baiaram trebuie să calce mai des în careul advers, dar… oare ce se va întâmpla dacă ei nu reușesc să înțeleagă această cerință? În căutarea de îmbunătățiri, el se întreabă retoric de ce, chiar dacă sunt împreună de luni, chiar puține dintre mingile recuperate se mai întoarceau în treimea adversă? Toate acestea devin o telenovelă a performanței fotbalistice, cu suspans și enigme la tot pasul.
Așadar, deși poate părea că victoria s-a simțit bine, cuvintele lui Rădoi răsună ca un ecou al îngrijorării pentru un viitor nesigur, iar întrebările rămân – unde duce acest drum? Cu semne de întrebare și frământări, se pare că fotbalul românesc se află într-un moment delicat, un derivat neclar al unei realități complexe. Rămâne de văzut cum se va desfășura această poveste!
