Craiova Maxima, marginalizată de orașul Băniei? Un fotbalist legendar dezvăluie adevărul dureros

Aurel Țicleanu, unul dintre cei mai importanți jucători ai Craiovei Maxima, a oferit o declarație uluitoare despre modul în care fostul club glorios, dar și fotbaliștii care au făcut istorie în tricoul Universității Craiova, au fost tratați cu dispreț de oficialitățile orașului.

În cadrul unui interviu acordat pentru ProSport, Țicleanu a dezvăluit că a simțit un lipsă de respect acută din partea conducerii Universității Craiova, atât pe parcursul carierei sale de jucător, cât și în calitate de antrenor.

„Am ajuns la 65 de ani și mă întrebați de ce nu am antrenat mai mult prin România? Păi, hai să vorbim pe direct. Generația mea ce șanse mari a avut în antrenorat? Câte șanse au primit în România să antreneze, Geolgău, Negrilă, Lung, Ștefănescu, Irimescu, Ungureanu? Pe Sorin Cârțu nu îl pun încă. O să vorbim și despre el. Pe unde au antrenat foștii mei colegi prin România? Spuneți-mi voi. Dacă nu și-a găsit locul în România nici macar Ilie Balaci. Îmi veți spune că a antrenat la Universitatea, nu?

Dar, totuși eu vreau să vorbesc mai mult în numele meu. Noi am prins și timpurile alea ale Cooperativei, iar mie nu îmi convenea să mă duc la o echipă care avea frăție cu x echipă sau la un patron care îmi zicea că acasă câștigăm și pierdem la ei în deplasare, atunci când vom juca în retur. Păi, cu oameni ca noi credeți voi că le mergea unora dintre patroni să facă așa ceva? Nu le mergea. Noi aveam personalitate și nu ne convenea să ne zică unul și altul cum să facem. Așa că, ne-am luat hamul și praștia și am plecat prin străinătate pe unde am putut fiecare. Însă, eu am antrenat și pe la UTA, Oțelul, am promovat Corona Brașov, dar se uită. Când am lucrat la Universitatea Craiova ultima oară ca antrenor chiar am avut pe mână o echipă bună și eram să batem Steaua în Ghencea în 2010, dar știți bine ce ne-au făcut arbitrii la meciul ăla. Apoi nu s-a mai avut răbdare cu mine și am fost demis. Am încercat și în cariera de conducător, dar patronii au viziunile lor și poate că nu le convenea ceea ce voiam eu să fac. Visul meu era să lucrez cu Iliuță Balaci, iar Ilie era alt om care avea o personalitate imensă.

Însă, eu consider că orașul Craiova și cei de pe la vremea aia de la Universitatea nu și-au respectat cu adevărat marii fotbaliști. Cum s-au comportat cu nea Nelu Oblemenco? Aduceți-vă ce probleme i-au făcut lui nea Nelu. Cum s-au comportat cu Ilie Balaci? La fel! Problema cu locuița, etc. Cum s-au comportat cu Petre Deselnicu? Dar cu marele nostru căpitan Ștefănescu? Cu mine la fel. Eu am plecat de la Universitatea după ce am ajuns să nu mai prind lotul. Halagian nu m-a luat în lot pentru finala de Cupă cu Steaua. Se rugaseră toți de mine să intru cu Željezničar Sarajevo, deși eu abia mergeam în picoare pe stradă. M-am sacrificat și am intrat accidentat, iar apoi Halagian nici măcar nu m-a luat în lot la finala Cupei cu Steaua. Normal că m-am enervat și am plecat de la Craiova. Și m-am dus unde am vrut eu, la Sportul, nu unde voiau ei la Brașov. Așa am părăsit eu Universitatea Craiova. Pe ușa din dos!”, a spus Țicleanu.

Aurel Țicleanu a continuat să explice cum au fost tratați cu dispreț și Sorin Cârțu, respectiv Emil Săndoi, doi fotbaliști de legendă ai Craiovei Maxima. „Și apropo de respect: cum s-au comportant cu Sorin Cârțu și Emil Săndoi? Mă refer la început, când preluase Rotaru echipa. Ei erau prin locurile din spatele clasamentului, iar Sorin și cu Emil i-au dus până în cupele europene.

Dar au avut ei vreo vină că UEFA nu te-a lăsat să joci în cupele europene, că aveai doar nu știu câți ani de la înființare? Și apoi ce le-au făcut la oamenii ăștia doi? Le-au dat un șut în fund și i-au dat afară din postura de antrenori. Vă zic asta apropo de respectul ăsta față de fostii mari fotbaliști ai Universității. Iar eu am ajuns la FRF după ce era clar că nu mai primesc nicio șansă. Plus, că începuseră și arestările alea de prin fotbal și toți conducătorii erau foarte agitați”, a încheiat Țicleanu.

Aurel Țicleanu a punctat o problemă crucială: lipsa de recunoștință din partea orașului Craiova față de cei care au făcut istorie pentru Universitatea. El consideră că o serie de factori, de la lipsa de respect până la presiunile din partea unor patroni cu interese ascunse, au dus la marginalizarea Craiovei Maxima.

„E o rușine pentru Craiova, un oraș care ar trebui să fie mândru de cei care au adus gloria în fotbalul românesc”, a declarat Țicleanu. „Acești oameni merită respect, nu indiferență și dispreț. Este inadmisibil ca un club cu o asemenea istorie să-și trateze eroii în acest mod.”

Declarațiile lui Aurel Țicleanu ridică o serie de întrebări: cum poate fi salvată Craiova Maxima de la uitare? Cum poate orașul Craiova să arate recunoștință pentru cei care au adus atâta bucurie? Și mai ales, cum pot generațiile viitoare să înțeleagă importanța Craiovei Maxima și a contribuției extraordinare a fotbaliștilor din acea generație?

Este un apel la o reflecție profundă. Este o lecție de morală, despre respect, recunoștință și amintire. Este un mesaj care trebuie auzit și înțeles, pentru ca Craiova să-și poată cinsti cu adevărat eroii, iar Craiova Maxima să nu se transforme într-o simplă amintire a trecutului.