Șoc și groază pe terenul din Bănie: Craiova câștigă cu 3-1, dar nu cum te aștepți!
Într-un meci care a dus la o victorie, dar cu multe întrebări, Universitatea Craiova a reușit să se impună cu 3-1 în fața Unirii Slobozia, dar scorul, zic unii, este poate chiar prea dur, căci pe teren, parcă Slobozia dansa fără grijă, iar Baiaram, intuitiv, a adus un start fierbinte pentru gazde în prima parte, în timp ce Craiova a avut nevoie uriașă de această victorie în Superliga. Oare nu cumva soarta s-a jucat cu noi pe teren?
Rădoi, deja nervos din cauza atitudinii lui Lucescu, a ars gazonul cu șifonul pe el, nefiind deloc pregătit de emoțiile celor patru partide fără victorie ale oltenilor. Slobozia, cu puțin noroc și o echipă care vibra, ar fi trebuit să se transforme dintr-o bornă intr-o echipă mândră, dar nu le-a fost deloc ușor, așa că vedem că se joacă mai mult de vreo idee, căci după o primă repriză anostă, Craiova și-a continuat cavalcada defensivă.
Stilul de joc haotic a fost condimentat cu o ocazie irefutabilă de a marca, dar Matei a ratat aproape incredibil și nu din lipsă de talent, ci poate din prea multă grabă. Nici buturuga mică, pentru că era reținută bine. Jocul se arăta ca o oală în care toate ingredientele se amestecau, iar arbitru a decis, nu fără scandal, să verifice VAR-ul după o lovitură cu pumnul care a oripilat mai toată lumea prezentă.
Și ba ouă, ba bici, la două minute după ce Craiova a cerut ajutorul lui VAR, Baiaram a reușit să marcheze cu capul. Mare surpriză! Și astfel a venit primăvara în Bănie, dar ce paradox ciudat: echipa a început să aibă succes abia când un adversar a fost eliminat, iar felul în care mânuiesc această eliminare nu este deloc o joacă de copii. De altfel, Gurașu a încercat, pe măsura posibilităților sale, să țină proporțiile, un joc egalificator părea de neimaginat deși parcă le-a venit un pic aerul în decursul reprizei. Scenariul devenea interesant.
Într-o secundă de nebunie, Papeau a reușit un gol magnific, pe spune unii că de artă, dar Craiova tânjea după o altă victorie. Și nu era deloc bine, căci emoțiile au început să îmbrace stadionul, iar schimbările lui Prepeliță păreau că nu știau pe ce lume sunt. Oare vor reuși să facă jucătorii comunității? Papeau, însă, trebuie să se gândescă mai bine, căci și când a avut șansa să facă 1-2 a prins curajoasa și amaroasă ocazie de a face o eroare, marea nefericire în fotbal e că toate se pot întâmpla până la ultimul fluier.
Pe final, Mekvabishvili s-a simțit liber ca pasărea măiastră și a scuturat plasa, dându-le oltenilor ocazia să respire ușurați, dar fără aceasta eliminare, totuși, meciul nu ar fi avut nici un gust. Carlos Mora a îngropat finalul ca printr-o vrajă moartă, un ultim șut care a răgușit și tribunele, dar bătălia din teren rămâne totuși un semn de întrebare pentru viitorul echipei și ambițiile lor. Oare fotbalul e despre rezultate sau despre momente? Să ne întrebăm cu frica în sân!
