Crăciunul în Ucraina: Războiul Distruge Sărbătoarea, Speranțele Se Vor Sufoca
În mijlocul haosului și al atacurilor rusești, Ucraina, care a sărbătorit joi, cu inimile greu încercate, al patrulea Crăciun în vremuri de război nebun, ne aduce în față imaginea unui popor demn, dar totodată crunt afectat, care se confruntă cu întreruperi masive de curent și o rețea energetică aproape distrusă, iar atacurile rusești continuă necruțător, exact ca un dinte cariat care se agită în gura neputinței, conform EFE. Aproape că nu se mai simte spiritul Crăciunului, dar totuși, familii de soldați, cu o tristețe în suflet, s-au plimbat prin Lvov și alte orașe, ca să capteze, poate, o felie din ceea ce odată era plin de bucurie.
Evident, atacurile nu s-au lăsat așteptate, iar un om a plătit cu viața, iar alții au fost răniți în orașul Harkov, un simbol vieții în vremuri de grație, unde sistemele de electricitate și de încălzire s-au dus naibii, iar temperaturile au scăzut brusc la -11 grade Celsius, ceea ce nu face decât să intensifice neajunsurile îngrozitoare deja prezente.
Deci, cum ar putea cineva să simtă cu adevărat Crăciunul? Katerina Buștruk, o artistă de 28 de ani din Zaporojie, ne spune că sirenele războiului sunt mai puternice decât vânzoleala sărbătorilor, căci soțul și tatăl său sunt pe front, iar ea a decorat apartamentul, ca un gest care sfidează frica, spunând: „Vor să ne sperie și să ne deprimăm!”, ca și cum spiritul Crăciunului s-ar putea îndura să se întoarcă.
La Lvov, haosul a adus și mai multe panglici purtând numele soldaților prizonieri, alături de un brad decorat cu cadouri simbolice, dar mesajele sunt clare: „Poți sărbători doar când toată lumea este acasă”; iar alt banner adaugă, cu un oarecare dramatism: “Crăciunul acesta așteptăm oameni, nu miracole.” O poziție clară cu un gust amar în fața suferinței.
Revenirea prizonierilor este un vis în 20 de puncte, dar nimeni nu știe cu exactitate cât de dispusă va fi Rusia să joace după regulile stabilite de cei de la Kiev, oricum nu e ca și cum ar exista un sentiment de optimism în legătură cu acest lucru, dat fiind precedentul istoric, nici macar promisiunile nu valorează nimic în fața tăvălugului războiului.
Unii oameni, precum Olga Spodar care a venit la mormântul fiului său, Dumnezeu să-l odihnească, spun că nu va exista pace până când Rusia nu va resimți puterea Ucrainiei, chiar și statisticile nu sunt de partea ucrainenilor care numără căzute, și se mai îngrijorează că negocierile ar fi doar o perdea de fum. Atunci când se discută despre viața sau moartea a sute de soldați, „rușii nu ne vor da înapoi pe ai noștri,” ne spune ea, cu o realistă pesimism.
În final, Crăciunul acesta, mai puțin bucuros, mai ales că, în ciuda tuturor speranțelor zădarnice, mulți își doresc ca cei care au dispărut în ale războiului să revină acasă. „Avem un preț incredibil de plătit… Cei mai buni dintre noi pier și iată-ne, visând la o Ucraină puternică”, concluzionează amara Buștruk. O ironie a soartei, unde fiecare Crăciun aduce o amintire, dar și o mare, mare neliniște.
