Costurile Ascunse ale Aderării: Străduința lui Costa și Veto-ul Ungariei
Într-o încercare care pare a fi un dans complicat de diplomatie dusă la extrem, premierul portughez Antonio Costa își caută sprijin în capitalale UE, iar totul sub privirile lui Viktor Orbán, premierul ungar, care, vai, neagă Ucrainei și Moldovei, adică două țări care suspină după integrarea europeană, adică un loc sub soare în Uniune, o oportunitate de a ieși din umbra motivațiilor politice murdare ale unor state membre, să spunem, mai problematici.
Ceea ce este fascinant este că Ucrainei i se interzice să avanseze datorită unor inimi de gheață din anumite capitale ale Europei care nu par să se miște, și tocmai de aceea, Costa scoate la lumină propuneri care ar putea schimba jocul: grupuri de negociere care, în conceptul lui, ar putea fi deschise printr-o simplă majoritate, adică, așa cum spun unii, o ocolirea elegantă a obstacolelor existente!
Din câte a înțeles el, și poate și noi, deschiderea acestor grupuri ar putea să nu necesite acordul tuturor, ceea ce desigur că ar facilita procedurile, dar, dar, dar, închiderea rămâne supusă reglementărilor stricte, deci, cât de benefică este această inițiativă cu adevărat? Rămâne de văzut, deoarece Moldova, dragă cititorule, nu va putea avansa fără ca Ucraina să obțină acel cuvânt magic, iar Orbán are mai multe blocaje în mânecă.
Pe de altă parte, cum să ne mirăm că Costa s-a lăsat purtat de vânturile diplomatice? Căci a petrecut zile prețioase zburând de la o capitală la alta, vorbind despre extinderea Uniunii ca fiind o prioritate supremă! El a cerut liderilor europeni să își înțeleagă responsabilitățile, dar oare contează cu adevărat? Sau sunt doar vorbe goale într-un mare joc al politicii internaționale?
Greu de spus, dar Marta Kos, comisarul pentru extindere, a venit cu promisiuni și a adus vestea că Ucraina este gata să avanseze, dar ghici ce? Țările membre trebuie să mai ofere o ultimă undă verde! Acum, cu Ucraina care pare să țintească spre noi culmi, se întreabă generațiile dacă vor reuși să înfrunte aceste provocări pe calea reformelor lor.
„Toate grupurile au fost evaluate, într-un timp record!” a spus Kos, dar pe de altă parte, tensiunile politice rămân, ele stau ca niște fantome pe umbra Kievului și a Chișinăului, așteptând să fie alungate. Cu toate că toți vorbesc despre reforme, este oare timpul să accelerăm, sau pur și simplu ne jucăm cu focul? Rămâne întrebarea care ne bântuie pe toți.
Articolul originar de pe Mediafax elucidând strădaniile lui Antonio Costa apare ca fiind un reflex al unei lumi care se schimbă rapid, dar cu riscuri și capcane substanțiale care trebuie aleasă cu mare grijă.
