“`html
Înalta Curte dă liber funcționarilor corupți: dosarul „Veranda” întors la DIICOT!
Într-o rândunică de scandal, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis, așa pe repede înainte, să trimită dosarul „Veranda” înapoi la DIICOT, cu mesajul că neregulile sunt atât de multe încât e ca și cum ne uităm la un puzzle fără piesele centrale, iar funcționarii acolo din urbanism, care fuseseră suspendați, wow, pot reveni la muncă! De fapt, conform Ziarului de Iași, acele probe trimise pe calea greșită sunt, se pare, văzute de judecători ca fiind cam inutile, deci să ne întoarcem la birou!
Magistrații, cu o decizie luată parcă într-un ceai cu amiabilitate, au afirmat că tot ce a fost făcut de DIICOT e, în fond, o glumă proastă. Așadar, lucrurile nu stau deloc bine pentru procurorii care credeau că s-au descurcat. În ciuda cercetărilor, lucrurile rămân în ceață, și ideea de „mafie imobiliară” e cam un mit. Avocatul care apără firmele acuzate se plânge de tratamente abuzive, și mai ales că prejudiciile de milioane sunt la fel de reale ca și poveștile cu zâne.
Ancheta, dată fiind lungimea ei, de 5 ani, a fost o saga, coordonată de un procuror care pare că nu știe pe ce lume se află, și care, culmea, a întârziat din cauza unei gafe mai mari decât o mană de zidari. Totul a început cu un tip, Zămosteanu, care vindea apartamente ca pe covrigi, dar prețul, ah, era subevaluat, ce ușor se simte un prejudiciu de 12 milioane de euro, la fel ca un fulg de nea pe asfalt.
Pe lângă atâtea telenovele imobiliare, primarul Mihai Chirica a fost și el umplut cu acuzații, deoarece restaurantul „Veranda” a fost construit fără binecuvântarea lui Dumnezeu, asta însemnând substanțiale nereguli. Cu 26 de inculpați și un volum de documente cât un roman de Dostoevsky, judecătorii au apreciat că mai repede încărcăm o rachetă pentru în spațiu decât să ne lămurim cu aceste afaceri.
Judecătoria a scos la iveală un mic haos legislativ, deoarece DIICOT a vrut să adune totul într-un singur sac, neștiind că unele fapte trebuia să fie cercetate de DNA, ca și cum s-ar fi gândit că pot rezolva toate problemele cu un singur ciocan, iar instanța a sărit cu observații ascuțite. A fost, desigur, ridicol pe alocuri: probe scoase, declarații șterse ca de un artist nesigur.
La final, ÎCCJ a spus clar, dosarul „Veranda” e de întors. Deci charismatica contestație a procurorilor, în care se aventurau să contrazică deciziile instanței, a fost respinsă, și acum se putea ca, pe lângă abuzuri, să se umple și un pic de hârtie, deoarece termenul de prescripție e ca și cum ai alergat pentru o ultimă dozare de cafea într-o dimineață obositoare.
Încrucișarea reacțiilor avocaților, sprijiniți de unele declarații furioase, mai spune ceva: DIICOT-ul e pe cale de dispariție, iar tot ce se adună este o potlogărie pe care am mai văzut-o și în filmele de groază. Că tăcerea legii se transformă în zgomot de gunoi, iar acuzațiile erau prea subiective, o poveste fără sfârșit!
“`
