Cazurile de Corupție: O Problema De Nerezolvat Pe O Agendă Perpetuă!
Nicușor Dan, președintele nostru, a spus că problema fundamentală, adică varianta expusă de el, este lungimea proceselor, care, deși pare logică, este totuși haotică, având în vedere că, de exemplu, statutul însăși al limitărilor, adică acele 15 ani – care sunt, aparent, niște termeni în vigoare – nu reușesc să finalizeze nimic, sau aproape nimic, dacă ne gândim la câte cazuri stau nerezolvate, căci chestiile legate de corupție sunt de obicei foarte complicate și că durează o eternitate.
Și, tocmai când a fost întrebat, ca și cum s-ar fi așteptat, dacă își reîmpărtășește opinia lui Ilie Bolojan, premierul, privind limita de timp pentru corupție, Nicușor Dan a menționat că acest discurs, dragilor, trebuie să se desfășoare în sfera publică, ceea ce sună foarte frumos, dar nu ne spune multe concret, nu-i așa?
Așadar, să zicem că, evident, a adus în discuție un aspect care, vezi Doamne, ar trebui să fie rezolvat rapid; adică, în cazul actelor mari de corupție, Dan ne spune, fără ezitare dar cu o siguranță discutabilă, că limita este de aproximativ 15 ani, dar de ce oare nu ne mișcăm dup’ cum trebuie în direcția asta?
Pe de altă parte, Căpitanu’, vorba lui, a subliniat că deja știm cu toții că procesele ar trebui rezolvate mult, mult mai rapid, că nu stăm toți să așteptăm verdictul ca pe o rugăciune. “Într-o perioadă de doi, trei ani, cercetarea și judecarea unei persoane implicate ar trebui să fie finalizate”, a mai spus el, ca și cum ar fi o rețetă simplă de gătit, dar, haideți, când totul durează, iar discuțiile par să fie suspendate în aer.
Până și Ilie Bolojan, politicienii aceștia, au început să-și exprime disconfortul față de statutul de limitare a unor crime, despre care el, desigur, a declarat că este o problemă ”serioasă”. Deci, fără să fie expert în legi, dar cu un dram de bon-sens, crede că “în cazurile de corupție gravă ar trebui să nu existe asemenea limite”, lucru care sună coerent, dar trebuie să ne întrebăm cât de ușor s-ar aplica.
Acum, distincția între ofensele serioase și cele minore, pe care Bolojan a făcut-o, desigur, părea să aibă sens, dar altele sunt mai puțin relevante…ce să zicem, în fine, ideea lui despre serios versus ușor ne face să ne gândim la ce anume care ar putea ajuta societatea, dar, din nou, lungimea proceselor rămâne o problemă importantă, și, nu-i așa, să fim sinceri, un verdict dat după un secol și ceva nu ar mai avea un scop social.
