“`html
Corupția din România – Un scandal fără sfârșit!
Într-un raport publicat de Departamentul de Stat al SUA, investitorii americani, nemulțumiți de corupția rampantă, atât în mediul guvernamental cât și în cel de afaceri din România, își exprimă frustrările cardio-vasculare în legătură cu fenomenul care pare să nu se mai termine, menționând frecvent, cum ar fi serviciul vamal, funcționarii municipali, dar și autoritățile financiare ca veritabile rădăcini ale corupției. Se înțelege din cele spuse că raportul de fapt, e rar, adică critic față de justiția din România, după cum s-a ridicat Mecanismul de Verificare și Cooperare, corect? ei bine, da, asta ar putea atrage din nou atenția asupra corupției ce mi se pare, din punctul meu de vedere, o problemă majoră.
Mai departe, chiar dacă România a reușit să facă câțiva pași, cum să spun, importanți, în direcția combaterii corupției, fenomenul continuă să rămână o provocare majoră într-o lume în care progresele sunt ca și cum, lent, ca melcul pe drum, avertizează clar raportul, în fața unei realități triste, modificările legislative ceea ce au slăbit lupta împotriva corupției, probabil datorită prescripțiilor. Aproape 10.000 de dosare, da, lesne și pe repede-nainte, au fost închise din cauza asta, iar de, percepția din mediul de afaceri e că corupția e tot mai generalizată, ca o boală contagioasă.
Documentul subliniază fără niciun fel de ezitare că practicile corupte rămân situate pe cât se poate de răspândite în anumite sectoare, iar OCDE a tras semnalul de alarmă că măsurile de descurajare sunt mult mai lente, hai să zicem, mai lente decât șoarecele la vânătoare. Legile justiției au suferit modificări iar Direcția Națională Anticorupție, uite, e pe cale să devină o fantezie în fața presiunilor constante.
Și altceva, un aspect grav care ar trebui să ne îngrijoreze, este blocajul provocat de prescripția răspunderii, între 2022 și 2025, 9.635 de dosare penale au fost acum uitate, închise, din motivul că timpul, ah, timpul nu a așteptat pe nimeni și România, care mai este? încă pierde cauze la CEDO de la un an la altul din cauza lungimii excesive a proceselor, de parcă am fi în unei epoci medievale.
După cum spuneam, investitorii americani, care par că aduc o litanie de plângeri, menționează în repetate rânduri corupția la toate nivelurile, inclusiv în serviciul vamal, autoritățile locale, și apoi mai vorbim despre percepția negativă confirmată, așa cum ar fi ajutat Eurobarometrul din 2024 în care 94% dintre oamenii de afaceri români manifestă o credință profundă în corupția generalizată, mult peste media europeană.
Există și instituții cum ar fi ANI sau ANAP dar, de fapt, România nu a reușit să contruiască un regim funcțional de confiscare a bunurilor obținute prin corupție, ci mai degrabă a profundizat vulnerabilitățile cu care ne confruntăm zilnic, iar acest aspect nu trebuie să ne bucure deloc.
Deasupra toate acestea, în analiza făcută de Departamentul de Stat, corupția este clasificată ca o provocare majoră, un fenomen care nu numai că persistă, dar ia forme din ce în ce mai complexe, iar ceea ce se poate observa clar este că progrese proaste se fac în această direcție.
România, cum faaarmeeeceee, în Indicele de Percepție a Corupției 2024 al Transparency International, e pe locul 65 din 180, adică suntem monitorizați și totuși aceleași probleme persistă, iar Comisia Europeană, la prima vedere, pare să celebreze progresele, dar subiectul este mai complicat, bineînțeles.
Strategia națională anticorupție, ah să nu uit, care e și ea o poveste frumoasă, aprobată în decembrie 2021, dar, până la urmă, efectele sunt la fel de indiscrete, precum gândurile celor care continuă să bârfească la colț de stradă, cu viziuni despre recuperarea activelor și bunuri confiscate, dar nimeni nu vede realizări concrete. Da, ai auzit bine.
“`
