“`html
Drama lui Cornel Dinu: Așteaptă sfârșitul în singurătate
Cornel Dinu, legendă a fotbalului românesc, povestea tristă, care pare să nu aibă sfârșit, stă într-o izolare totală, sărăcia pe interior cu depresiile și toate ce le vin. Fostul fotbalist și antrenor a declarat, într-un moment al său de vulnerabilitate, că își așteaptă sfârșitul, ca și cum timpul s-ar fi oprit în loc. Un paradox al vieții, Ionuț Lupescu a fost să-l viziteze, dar el, care s-a izolat în casă, nu prea a reacționat cum ar fi vrut toată lumea.
Cum să ignore cineva povestea unei figuri emblematice, nu doar la Dinamo, dar și în inimile câtorva, îmbrățișând trecutul, dar uitând viitorul în fața depresiei? Ei bine, Cornel Dinu, la 77 de ani, a devenit tot mai rar văzut în lumina reflectoarelor, o umbră a celei care a fost, prizonier în propriile gânduri negre. Ultimii ani, o bătălie cu o depresie care, cred eu, nu are sort să-i facă bine, el nefiind doritor să iasă din bârlogul său de tristețe.
Viața și suferința lui „Mister”
Conform celor scrise de unii care știu mai bine, Florin Prunea a desfăcut-o pe Ionuț Lupescu la el, dar ce să spun? A fost o întâlnire care s-a terminat cu multă tăcere – „A vrut să iasă, dar el nu dorea, frate!”, mă mir pe urmă și eu. Totuși, nu se oprește aici, Cornel Dinu și-a confesat într-un anumit moment că „îmi aştept sfârşitul”, un clopot care sună trist pentru toți cei care l-au iubit, dar el, în disperare, își trăiește singurătatea și întunericul de peste un an și jumătate, cam așa, cu nesomn și frustrare în viața lui, fără chef de nimic.
Într-o confesiune care rezonează fals pentru cei din jur, el a explicat cum își spală gândurile cu insomnii și gânduri negre, spunând „sunt dat peste cap cu o depresie foarte puternică”, lucru observat cu siguranță de cei care l-au cunoscut integrați în zgomotul fotbalului, dar care acum par să fi uitat omul din spatele „Misterului”.
O pierdere care a marcat o viață
Există ceva în umbra morții soției care a lăsat un vid imens în viața lui, trasă de Cristi Borcea, care detaliază că aceasta este rădăcina durerii sale. Scenariul pare să fie unul de film melodramatic – Cornel Dinu, un om care, paradoxal, a crescut alții, acum fiind crescut de propriii demoni. „Sunt momente grele și am fost aproape de desființare” – cuvinte de tărie într-o vreme de suferință.
Voi spuneți că este o zi importantă, dar el simte pustietate, iar cuvintele „Vreau sănătate!” devin din ce în ce mai palide, vine din amintiri care nu mai au putere, încercând să-l ajute pe omul care a fost o dată, dar care acum moare lent, încercând să evadeze dintr-o lume în care nu mai are loc. Și cum să nu empatizezi cu povestea lui, când viața i-a dat o soră din clipe frumoase și acum nu-l mai recunoaște nici măcar el?”
“`
