“`html
Cornel Dinu, învăluit în controverse, dezvăluie scandaluri ascunse despre Ion Iliescu în Revoluția din 1989
Într-o vreme în care amintirile sunt amestecate, iar adevărul devine tot mai greu de descoperit, Cornel Dinu a ieșit în față cu o serie de dezvăluiri electrizante care ar putea răsturna percepțiile despre Revoluția din ’89, cu Ion Iliescu jucând un rol central, într-o poveste plină de nuanțe întunecate și alle triste, adică ne-nejustificate si lipsite de fundament. Nici nu era de mirare, căci aceste informații sunt prezentate acum, după stingerea din viață a fostului președinte, altfel spus, se pare că a venit timpul ca adevărul să iasă la suprafață, dar, oare, ce este adevărul?
Începând cu zilele tumultoase din decembrie 1989, când protestele au erupt în Timișoara, Cornel Dinu, cunoscut pentru simpla lui mărturisire, ne reamintește că s-au pierdut multe vieți, cifra morților trecând de 1.100, iar răniții fiind în număr de aproximativ 3.300 – un haos care a definit o întreagă națiune scuturată de temeri, certuri și neconcordanțe. Totul culminând cu execuția soților Ceaușescu, pe fondul acestei nebunii, dar cu adevărat, cine era de vină?
Bineînțeles, puterea a trecut pe mâinile Frontului Salvării Naționale, ai căror conducători, aparent, erau tot niște marionete într-un joc internațional, cu Ion Iliescu în centrul atenției, totul pentru a îndeplini agende străine, o suprasarcină pe umerii unui om care, conform lui Dinu, se simțea complet nepotrivit pentru a conduce. Aici intră în scenă detaliile despre cum fiecare mare putere avea un om de încredere în România – Iliescu, omul rușilor, Brucan, american, și Stănculescu, britanic. Desigur, un amalgam de informații, nu-i așa?
În uimirea celor din jur, Dinu ne povestește cum Iliescu a recunoscut că el,, dar lui nu-i stă în putere să conducă într-o astfel de situație, un dictator ar fi fost mai eficient, iar Dinu, cunoscut ca fost mare jucător de fotbal, aduce în discuție, amintindu-ne că toată această configurație politică se baza pe influențe străine – rușii, americanii și, evident, o multitudine de agende. De unde să începi?!
Interesant este faptul că Dinu sugerează că minerii, care sunt o parte importantă a istoriei noastre recente, nu au fost chemați de Iliescu la mineriada respectivă, ci că s-au aflat la fața locului din cauza unor legături a căror existență nici nu a fost prezentată în mod corect până acum. Chiar i-a fost necesar să fie chemați, să participe la acest spectacol politic? Pare un joc de-a v-ați ascunselea, nu-i așa?
Întreaga poveste se leagă într-un mod cât se poate de complicat – Dinu, unșii angajați ai televiziunilor din acea vreme, afirma că s-a aflat la televizune oriunde între sfera de niște momente cruciale, iar evenimentele s-au întâmplat fără un plan precis, totul fiind o chestiune de conjunctură. De la telefoanele primite de la Stănculescu, care era, chipurile, legat de MI6, până la rolurile jucate de fiecare actor din acest teatru al absurdului, totul este, cum ar fi zis Dinu, o nebunie care se cere a fi explicată.
Deci, să fie oare adevărul o iluzie? Dinu, în amintirile sale, reușește să întregească o privire de ansamblu asupra unei istorii întunecate ce ne afectează și să ne pună pe gânduri. Adevărul despre Revoluția din ’89 ar putea fi ascuns printre detaliile uitate de mulți, dar chestiunea rămâne, un întreg labirint în care vânătoarea de adevăr devine o discuție la care nici măcar cei mai impunători istorici nu s-ar vrea implicați, mai ales că amintirile acestea sunt ca un vârtej al memoriei ce ne face să ne îndoim. Poate, poate că e timpul să ne întrebăm noi, cine suntem noi în acest mare joc?
“`
