“`html
Coreea de Sud Își Cere Scuze, Dar Cui Îi Pasă de Copii?!
Așadar, iată că, cumva, Coreea de Sud a găsit momentul propice pentru a-și împărtăși cu restul lumii o veste nu tocmai plăcută, sau măcar așa ziceau unii. Președintele sud-coreean, Lee Jae-myung, a venit cu un discurs plin de tristețe, dar, hei, ce se întâmplă cu copiii aceștia? De fapt, se pare că, pe parcursul anilor, statul nu a simțit nevoia să își recunoască responsabilitățile, ceea ce e cu adevărat… intrigant.
În trecut, adică între anii 1955 și 1999, țara a trimis într-o lume necunoscută peste 140.000 de copii, dar, atenție, ții minte și de unde veniseră aceștia? Da, dintr-o Coree post-război, unde părinții biologici au fost, vezi bine, niște figuri extrem de neglijate, poate un pic la emoții dar asta e, cererile lor nu prea erau respectate. Stai să vezi, în luna martie, s-a publicat un raport care a scos la iveală tot felul de practici discutabile, inclusiv falsificări care… sună ca un adevărat thriller!
Un alt lucru intrigant este că aceste adopții internaționale au fost gândite inițial ca soluție pentru copiii metiși, născuți din mame coreene și soldați americani, într-o societate care prețuia mai mult omogenitatea etnică decât nevoile acestor suflete nevinovate. Asta nu este tocmai o imagine luminoasă despre cum își protejează Coreea de Sud copiii, nu-i așa? Dar oare cine se gândește cu adevărat la aceștia, acum când țara își recunoaște greșelile?
Ei bine, nimeni nu poate să conteste că scuzele oficiale sunt un pas în direcția cea bună, dar oare dacă s-ar fi făcut acest lucru mai devreme, ar fi schimbat soarta multora? E greu de spus, dar cu siguranță că între timp, zeci de mii de copii au fost lăsați să zburde departe de acasă, în numele unei povești care parcă nu se mai termină.
“`
