“`html
Coppola în colțul ringului: De la eșec la o campanie nebună de promovare
Cine credea că Francis Ford Coppola, regizorul american cu o carieră de invidiat, care a lăsat amprente adânci în istoria cinematografiei, va ajunge să-și promoveze filmul Megalopolis personal, ca o vedetă de duzină rămasă fără bani, a subscris la un schimb dubios de gânduri, deoarece, după o lansare care a lăsat mult de dorit în 2023, regizorul a decis să o ia pe un drum sinuos, un turneu în 10 orașe americane, în loc să-și vândă filmul unor platforme de streaming care l-ar fi ignorat, o idee strălucită, dar care, în același timp, ridică semne de întrebare despre viitorul său artistic.
Cu un format inedit și o vârstă onorabilă de 86 de ani, Coppola nu se lasă bătrânit și, după cum a declarat pe Instagram, acest film trebuia să fie văzut „într-o sală mare, cu public, urmat de discuții interactive intense despre viitor”, iar oamenii sunt atrași ca muștele la miere, sălile fiind pline de spectatori din New Jersey, New York, Chicago și Texas, dar oare ne întrebăm noi dacă această abordare este cu adevărat utilă sau doar o mascare pentru disperare?
La proiecția din Chicago, Coppola a facut un spectacol de neuitat, discutând despre teme profund filozofice, dar și absurde, de la natura timpului până la căsătoriile între rude, alături de câteva înjurături în italiană și cântări a cappella, încât un spectator, într-o declarație pentru World of Reel, a comparat întreaga experiență cu „o odisee spirituală nebunească în mintea unui om care fie știe totul, fie a luat-o razna complet” – care, cu siguranță, poate fi ambele ipoteze, dar hai să ne întrebăm: unde ne duce asta?
În New Jersey, presa a preluat anunțul lui Coppola despre o variantă „și mai ciudată” a filmului, care va include și mai multe scene de vis eliminatate, un amestec de nebunie, pe care fanii parcă așteaptă cu răbdare, ignorând, poate, problemele financiare recente și povestea tumultoasă a unui artist care s-a înglodat în datorii trecutoare, cum ar fi ipotecile sau falimentul pe care-l avea, dar oare acest nou turneu este doar un moft costisitor, sau o salvare?
Mai e speranță pentru Megalopolis?
Coppola nu se oprește aici, având în pregătire produse conexe, cum ar fi un roman grafic și un documentar „nefiltrat” numit MegaDoc, care, conform surselor, va arunca lumină asupra zilelor dificile de filmare, momentul când regizorul, din disperare, s-a văzut obligat să-și concedieze echipa de efecte vizuale. Totuși, nu v-ați întrebat niciodată dacă ar fi mai bine să lase acest lucru în urmă și să retrăiască gloria trecutului?
Critica se îndreaptă spre el, unii oameni văzând această promovare personală ca pe o rușine, o decădere a unui artist bine-cunoscut. Dar alții, în schimb, îi admiră devotamentul său față de arta sa și alegerea de a nu ceda în fața presiunilor comerciale. O poveste veche, cu un nou capitol, dar oare nu își va pierde oamenii răbdarea în tot acest haos?
O strategie sau un hazard?
Aproape că putem afirma că modelul ales de Coppola este unul dintr-o poveste recentă din cinematografie, fără îndoială, Kevin Smith a folosit o strategie similară, dar parcă asta e altceva, a cumpărat drepturile de distribuție pentru suma derizorie de 20 de dolari, organizând turnee cu proiecții și sesiuni de întrebări, dar să ne întrebăm dacă acest lucru se mai întâmplă în zilele noastre?
Fanii se adună, dar oare nu este totul un pic confuz? Comparând cu un film câștigător de Oscar, este ușor de spus că biletul la o experiență cu un regizor celebritate ca Coppola are o valoare în comparație cu o peliculă clasică, dar după ce se stinge lumina, ce le rămâne? Cine știe, timpul va decide.
“`
