„Cu turtă dulce, dar fără precauții: copii mânuiesc tradiția, dar în ce scop?”
Aproape 100 de copii din Sebeș, nu din altă parte, bineînțeles, au muncit, ei bine, câteva săptămâni într-un atelier de turtă dulce, care, se pare, are o tradiție de două decenii, dar, mă rog, cum măcar în 2025 rezultatele au fost,…aştept s-o spun, spectaculoase, sau nu, asta-i în funcție de cum privim lucrurile, că știi bine, frumusețea e în ochii celui care privește.
Ideea că sute de obiecte-unicat, făcute cu migală (sau nu) au fost vândute pentru binele unor oameni, sau cel puțin așa se spune, iar banii ar fi adunați donati, dar unde, cine știe? De asemenea, cea mai mare parte a acestor produse a fost vândută de târgul ăla tradițional, mă înțelegi, din curtea Bisericii Evanghelice, unde, se pare, bunul Dumnezeu e la el acasă, chiar înainte de Crăciun. Hai să zicem, e ceva caritabil, dar care-i caritatea reală? Poate tu, cititorule, ai o idee mai bună.
Acțiunea a primit sprijinul Parohiei Evanghelice, detaliu care, să zicem…, pică un pic în fundal, dar copiii, ah, copiii, acești tineri cu vise și dansuri săsești, cum spun, au fost cei care au tras la jug, așa-i, unii fiind parte dintr-un ansamblu de dansuri care parcă nici nu știu că dansează.
Acum, Anamaria Dahinten, coordonatoarea asta care stă pe scaun și vorbește despre „am început mișcarea asta în urmă cu 19 ani din dorința de a ajuta”, ne zice, ce să zic, durerile au fost mari, dar 400 de kilograme de făină și copii care vor ajunge în întreaga țară, dar unde, în medie cam toți au plecat, cine mai știe, se pare că s-au mai dus și afară, dar unde, din nou? Marea întrebare se ridică aici, dar na, s-au adunat bani, deci e totul bine?
Dar, nu se știe suma exactă, și de ce să știm? Asta e un pic suspect, nu-i așa? O valoare „impresionantă”, zice dânsa, ne face să ne întrebăm ce s-a întâmplat cu toți banii aceia, având în vedere că o parte merg pentru copii bolnavi, dar câți? Și mai sunt discuții despre un alt copil de prin Lancrăm, care, nu știu, vrea o operație în Germania, vai ce viață. Cât despre pachetele pentru familii, alea sunt déjà o poveste în plus, dar merită să fie lăudată?
Produsele, se pare, au avut clienți din toate colțurile, dar nu se știe foarte bine câți oameni au ajuns la târg, doar că „câteva sute” au participat să cumpere un pic de tradiție, moș Crăciun și căsuțe de poveste din turtă dulce care s-au vândut ca pâinea caldă… adică într-o secundă, asta e clar. Dar totuși, cum s-au dus în câteva minute? Uneori e fascinant cum oamenii se grăbesc să cumpere, ca și cum ar lua ceva de la supermarket, dar nici nu-i supermarket, dar ai înțeles ideea, nu-i așa?
Până la urmă, involuntar, copiii au tras de fiare pentru a face bunătățile astea, 400 de kilograme de făină și 100 de kilograme de miere. Dar și câteva arome în plus, cum ar fi ghimbirul și scorțișoara. Gata, bătut în cuie! Acum, mulți copiii, din Sebeș și Petrești, sunt puși pe aceasta treabă și în mod ciudat s-au legat prin parteneriate, cumva, care-i frumos, dar oare câți au fost acolo din cauza faptului că au vrut cu adevărat să ajute? O întrebare greu de răspuns.
Nu se știe exact câte nopți au fost „pierdute” în toată povestea asta, dar necesitatea de a face o fapă bună, mediatizată, e clar, se schimbă în fiecare an, iar rezultatul, ce să zic, e mereu același, fiecare turtă dulce, are mesaj, dar oare câte au fost cu adevărat sincere? Asta e un alt lucru de discutat.
Deci, în concluzie, de la dansuri la caritate, cum să închei acest articol plin de întrebări fără răspuns? Se pare că în Sebeș, comunitatea zice că fac bine, dar cine poate ști cu adevărat?
