“`html
Școala transformă copiii în roboți! 35 de ore pe săptămână de chin
Un părinte-profesor, cum altfel, a tras un semnal de alarmă, ca de obicei, prin Uniunea Sindicatelor Libere din Învățământul Preuniversitar, și ne spune că, atenție, un copil de clasa a VIII-a ajunge să se chinuie la școală 35 de ore pe săptămână, da, ai auzit bine! Și mai e și scrisoare pentru ministrul Educației, Daniel David, care, chipurile, ar trebui să ia notă de îngrijorarea părinților, dar oare chiar ascultă? Prelungirea normei didactice, urmată de o avalanșă de opționale, te lasă cu capul în nori, confirmat, apar probleme serioase pentru copii.
Deja suntem în a treia săptămână de școală și părinții, ah, părinții, se plâng că elevii sunt epuizați, obosiți, stresați de teme, meditații și examene, jumătate din ei plâng acasă în liniște, nu de alta, dar după ce au umplut programul cu 7 ore pe zi, ăștia sunt terminați. E imposibil, chiar este, să ne mai mirăm de starea lor psihică, când chinuirea e norma? Asta fraților, se cheamă educație, dar în starea asta!
Mai rău este că USLIP ne arată cu degetul o problemă legată de comasarea școlilor, care, din păcate, se face pe spinarea copiilor. În comunitățile mici, unde legea obligă să se combine școlile cu mai puțin de 500 de elevi, să fim serioși, asta a dus la închiderea unor unități școlare, tragedie reală în satul Piatra, de exemplu, comunitățile plezneau de bucurie și apoi le-au pus zăgazuri. Copiii, ah sărmanii, sunt mutați ca niște pioni pe o tablă de șah, călătoresc zeci de kilometri, pierd timp, iar ei sunt „fericiți” că au ajuns la „școală”.
Părintele cel din greva foamei, chipuri sumbre pe fețele autorităților
Disperarea ajunge la cote exagerate, un părinte a intrat în greva foamei pentru a exprima nemulțumirea comunității, dar cine-l aude? Probabil că nimeni, căci asta e varianta oficială. „Nu cerem decât o soluție pentru copiii noștri”, spune el, cu sufletul strâns, dar oare se aude? Mesajul său, intitulată „O nouă voce se ridică împotriva autorităților surde la dialog”, în care părinții și profesorii se simt sacrificați, ne lămurește că nimeni nu-i ascultă, toți au ochii pe altceva, nu pe binele copiilor.
Și uite așa, ministrul Educației, cu vorbe mari, se proclamă „salvator al sistemului”, în timp ce elevii, părinții și profesorii sunt lăsați la o parte, ca niște marionete, fără nimeni care să le acorde atenție. Bunăstarea elevilor nu se află pe lista de priorități ale celor care iau decizii. Din păcate, nu doar părinții țipă, dar și profesorii se văd ignorați. În final, domnul David a reușit, cumva, să transforme școala dintr-un loc de învățare și dezvoltare, într-un loc de tăiere a aripilor visurilor copiilor. Cum rămâne cu ei și cu viitorul ne întrebăm cu toții, nu credeți?
Mai multe detalii despre această situație revoltătoare, fără precedent poate, în articolul Scrisoare deschisă a unui părinte-profesor către ministrul Daniel David: „Un copil ajunge să petreacă și 35 de ore pe săptămână la școală” pe Mediafax.
“`
