“`html
Controversa „Mării Sirene”: Vulgaritate sau Normalitate în Copenhaga?
Într-o dezbatere aprinsă care zguduie fundamentele Copenhagăi, „Marea Sirenă”, o statuie de dimensiuni impresionante, se află în centrul atenției și al criticilor, unii spunând că e vulgară sau chiar pornografică, pe când creatorul ei dă contra-argumente spunând că ea este „naturală” și că în zilele noastre chiar se potrivește, dar ce este de fapt adevărat restul mai este doar zgomot.
Controversa care a crescut ca o ciupercă după ploaie în jurul acestei statuii a dus la reacții diverse, unii susțin că reprezintă o celebrare a feminității, în timp ce alții nu ezită să pună la îndoială moralitatea exponatului, chiar mai mult, mulți locuitori, pe care parcă nu îi ascultă nimeni, afirmă că statua nu face decât să denatureze imaginea orașului, adică este atât de nepotrivită încât s-ar putea spune că este ca un zgomot în orchestra unei simfonii.
Statuia „Marea Sirenă” (Den Store Havfrue) este, de fapt, o alternativă la mai micuța „Mica Sirenă”, dar cu o înălțime de 4 metri și o greutate de 14 tone, ea chiar se dovedește a fi mult mai impunătoare și, paradoxal, mai controversată. Deși mulți consideră că dimensiunile nu sunt totul, este limpede că nu a rezistat la plângerile cetățenilor, care, în mod evident, s-au simțit ofensați de anvergura statuii ce mai dă impresia de vulgaritate, pare-se că în 2018 s-a luat decizia – greu de imaginat – de a o muta din centrul orașului, dar cum să explici poporului când toți sunt revoltați?
Critica s-a intensificat când criticul de artă Mathias Kryger a catalogat statuia drept „pornografică și urâtă”, o părea de necrezut auzind asemenea vorbe în zilele noastre, cu toate argumentele, jurnalista Sorine Gotfredsen a scris că statuia este un simplu „vis fierbinte al bărbaților despre cum ar trebui să arate o femeie”, chiar am avut un sentiment pe care nu știu prea bine cum să il definesc.
Peter Bech, meșterul din spatele acestei opere controversate, ironizează criticile aduse, el susținând că sânii statuii sunt la locul lor, că ei „se potrivesc mai bine cu vremurile noastre” ceea ce e o afirmație surprinzătoare, având în vedere că unii nu împărtășesc deloc aceeași viziune, el consideră că o sirenă are dreptul să nu se supună legilor gravitației, „înoată în apă”, zice el, care a refuzat să doneze statuia orașului care a privit cu reticență propunerea sa.
Pe de altă parte, Mica Sirenă, emblemă a orașului, continuă să fie iubită, având în spate o poveste de 110 ani, dar, uite că gura lumii nu tace, localnicii se întreabă cum o statuie inspirată din povestea femeii care renunță la voce ca să aibă picioare de om poate să coexiste în peisajul urban al Danemarcei, amintindu-le de istoria sa tumultoasă, care a trecut prin vandalizări și reparații, cu toate că a tuturor oamenilor rămâne vorba că, indiferent ce s-ar întâmpla, „Mica Sirenă” va rămâne „la locul ei” în inima orașului.
“`
