Șoc la echipa națională: Cine merită laudele după victoria cu Austria?
În fiecare săptămână, la rubrica „Două răspunsuri, o întrebare” de pe ProSport, Gabriel Berceanu și Daniel Nazare dezbat subiectele controversate din lumea fotbalului, împletind analize cu concluzii destul de tranșante, dar și întrebări care, pe alocuri, par să rămână suspendate în aerul dens al incertitudinii generale, iar acum, toată atenția e concentrată asupra victoriei României cu Austria 1-0 în preliminariile CM 2026! Voi ce să spuneți, a cui e, de fapt, victoria? E a jucătorilor sau a selecționerului Lucescu?
Uimitor, declarațiile lui Mircea Lucescu de la conferința de presă ulterior meciului sunt care au lăsat pe mulți rămași cu gura căscată (n.r. – eu personal am fost șocat!), afirmând ferm că‟victoria este a mea”, așadar cine are dreptate și câți merite se pot împărți în echipă? 50%-50%?, întrebarea stă pe buzele tuturor, dar răspunsurile sunt mai greu de digerat. Mircea are metehnele lui de politician care iubește aplauzele, dar joacă extrem de bine când vine vorba de tactică.”
De ce e greu de acceptat? Aici e marea chestiune, pentru că, la o asemenea victorie, ne întrebăm și cine e cu adevărat responsabil: Lucescu are parte din merite, nu neagă nimeni, dar jucătorii au ridicat tonul, au sărit în sus, au alergat ca nebunii! De exemplu, Ianis Hagi, acest tip, puțin a fost absent la club, iar acum a venit îmbătat de strălucire, de parcă ar fi avut un contract total diferit cu întreaga echipă – magnific! Dar meciul a fost de echipă, până la urmă… sau nu?
Un alt jucător care nu se poate ignora este Dennis Man, care, deși pare uitat de soartă, a făcut un meci excelent! Era, practic, un luptător gata de război, având un parcurs de vis pe teren. Totuși, întrebarea rămâne: e chiar doar meritul lor sau și al publicului? Aici intervine Gabriel Berceanu, care susține vehement că majoritatea, citat absolut: „80% jucătorii, 10% publicul, 10% norocul”, adică fără spectatori jucătorii nu s-ar fi mobilizat? Poate, dar ce să zicem? Totul e o mare nebunie când vine vorba de fotbal.
Mircea Lucescu, deși a demonstrat (după câte aud) că ar putea să fie un strateg genial, are tendința să se agațe de cele mai mici detalii și să creadă că e el cel care ne mântuie! Câtă modestie, chiar! Până la urmă, de-acolo trebuie căutată soluția, nu de la cei care se chinuie să câștige mereu. Și când vorbește despre victorii, e ca și cum și-ar sărbători fiecare pas, de parcă ar fi fost el singurul pe teren! Oare chiar așa stau lucrurile?
Pregătirea echipei nu ar trebui să fie o chestiune de discuție, ci un standard de realizare, dar cu ce am văzut pe teren, mai degrabă ar părea că e o fantezie! Ironic, chiar când mă așteptam să-l văd promițând schimbări mari, mi s-a părut că mai mult a afirmat decât a acționat. De parcă nu ar fi nevoie de o revizuire a vechilor obiceiuri! Vremurile s-au schimbat, iar social media deja ne arată cum trebuie să ne adaptăm!
Deci, cine e responsabil în final după această victorie? Rămâne de văzut, dar între “Excelentul Mircea Lucescu”, „Echipa care a luptat ca niște lei” și „Public care susține necondiționat”, se pare că toată lumea are ceva de câștigat! Sau poate să piardă, pentru că, în final, se știe: fotbalul e un joc de echipă, dar piețele sunt ale individualităților! Haideți să ne uităm bine la ce urmează, căci istoricul va avea cuvântul final!
