Controversa asupra creșterii vârstei de pensionare în Marea Britanie: impact și implicații
Scandalul a izbucnit în Marea Britanie după publicarea raportului recent al Office for Budget Responsibility (OBR), instituția independentă ce verifică prognozele și politicile bugetare ale guvernului britanic. Documentul relevă o posibilă modificare a vârstei de pensionare ce ar putea afecta semnificativ o generație întreagă de contribuabili.
În raport, OBR afirmă că vârsta pentru obținerea pensiei de stat ar urma să crească la 68 de ani între anii 2037 și 2039, un calendar susținut de Trezoreria britanică, care ar fi confirmat această dată drept „poziția actuală de politică” a guvernului. Această propunere intră însă în contradicție cu legea în vigoare, conform căreia majorarea la 68 de ani este prevăzută să aibă loc abia în intervalul 2044-2046.
Diferența de aproximativ șapte ani între datele calendaristice este deosebit de importantă pentru persoanele născute în prima jumătate a anilor 1970. Potrivit calendarului inițial propus în 2017, cei născuți între 6 aprilie 1970 și 5 aprilie 1978 ar putea fi nevoiți să aștepte suplimentar între o lună și un an pentru a beneficia de pensia de stat. Deși această propunere nu a fost încă transformată în lege și necesită aprobarea Parlamentului britanic, ea a generat îngrijorări în rândul populației vizate. Ministrul britanic al Pensiilor, Torsten Bell, a negat informațiile potrivit cărora guvernul ar fi hotărât accelerarea calendarului.
Miza financiară: costuri semnificative pentru bugetul britanic
Presiunea pentru amânarea creșterii vârstei de pensionare este determinată de creșterea costurilor asociate unei populații în curs de îmbătrânire. OBR estimează că menținerea calendarului actual prevăzut de lege – cu pensionarea la 68 de ani începând din 2044 – va genera un cost suplimentar de aproximativ șase miliarde de lire sterline pentru fiecare an în care această majorare este amânată față de intervalul 2037-2039.
Conform estimărilor OBR, cheltuielile cu pensia de stat ar putea crește de la 5% din PIB în 2030 până la 9% din PIB în 2075. Această creștere este determinată atât de îmbătrânirea populației, cât și de mecanismul „triple lock”, care asigură majorarea anuală a pensiilor cu cea mai mare valoare dintre inflație, creșterea salariilor sau 2,5%.
În prezent, Marea Britanie a început deja în aprilie 2026 procesul de creștere treptată a vârstei de pensionare de la 66 la 67 de ani, etapă ce se va finaliza în aprilie 2028.
Creșterea vârstei de pensionare are efecte diferite asupra diverselor categorii sociale. O comisie parlamentară a constatat că 57% dintre persoane nu mai au un loc de muncă plătit în anul anterior pensionării, iar cei cu probleme de sănătate, cu profesii solicitante fizic sau locuitori în zone defavorizate sunt expuși riscului de a rămâne fără venituri pentru o perioadă îndelungată. În plus, o creștere anterioară a vârstei de la 65 la 66 de ani a condus la o dublare a ratei sărăciei în rândul persoanelor în vârstă de 65 de ani, conform analizei parlamentare menționate.
Implicații pentru comunitatea românească din Regatul Unit
Orice schimbare legislativă privind vârsta de pensionare va avea impact direct și asupra comunității românești numeroase din Marea Britanie. La recensământul din 2021, aproximativ 539.000 de locuitori ai Angliei și Țării Galilor declaraseră că sunt născuți în România, iar 550.000 de persoane dețineau pașaport românesc. Numărul românilor s-a multiplicat aproape de șapte ori în ultimul deceniu, mai ales după eliminarea restricțiilor pe piața muncii în 2014.
De asemenea, migrația a continuat și după Brexit: în anul încheiat în decembrie 2025, românii au fost cea mai numeroasă naționalitate din Uniunea Europeană dintre imigranții pe termen lung în Regatul Unit.
Pentru românii care au lucrat legal în Marea Britanie, anii de contribuție la sistemul National Insurance sunt luați în calcul pentru acordarea pensiei britanice. Contribuțiile realizate în România și în alte state ale Spațiului Economic European pot fi cumulate pentru îndeplinirea condiției minime de eligibilitate, dar pensia plătită de guvernul britanic se calculează în funcție de perioada de contribuții în sistemul britanic. În general, pentru a beneficia de noua pensie de stat sunt necesari cel puțin zece ani de contribuție eligibili.
Este important de menționat că pensia britanică poate fi încasată și după repatrierea în România, iar plățile sunt indexate anual pentru beneficiarii care locuiesc într-un stat al Spațiului Economic European.
Dacă vârsta de pensionare va fi ridicată mai devreme la 68 de ani, românii din generațiile afectate vor trebui să aștepte mai mult pentru suma de pensie care le revine din sistemul britanic, chiar dacă s-au stabilit între timp în România.
Contextul demografic și provocările României
Discuția privind creșterea vârstei de pensionare în Marea Britanie oferă un avertisment relevant și pentru România, unde sistemul public de pensii funcționează pe baza solidarității intergeneraționale: contribuțiile salariaților actuali susțin plățile către pensionarii aflați în plată.
Un raport al Comisiei Europene din 2026 evidențiază că sistemul românesc de pensii este influențat negativ de schimbările demografice și scăderea capacității de contribuție. Proiecțiile indică o creștere a populației de cel puțin 65 de ani de la 3,7 milioane la 4,3 milioane până în 2070, în timp ce numărul persoanelor cu vârste între 20 și 64 de ani ar putea scădea cu 30%, până la aproximativ 7,8 milioane.
Emigrația agravează această problemă: Comisia Europeană estimează că, în 2025, circa 2,5 milioane de români în vârstă activă locuiau în alte state ale Uniunii Europene. Aceștia contribuie la sistemele de pensii din țările respective, nu la sistemul de pensii publice din România.
Noua lege a pensiilor adoptată în România încearcă să atenueze dezechilibrul demografic. Vârsta standard de pensionare este stabilită la 65 de ani pentru bărbați, iar pentru femei aceasta va crește treptat până la 65 de ani în 2035. După această etapizare, vârsta de pensionare și stagiile de cotizare pot fi ajustate cel puțin o dată la trei ani, în funcție de evoluția speranței de viață.
Proiecțiile Comisiei Europene sugerează că această reformă poate reduce cheltuielile publice cu pensiile ca pondere din PIB pe termen lung. Totuși, ajustarea implică un cost social, fiind estimată o scădere a ratei brute de înlocuire a salariului prin pensie cu 3,6 puncte procentuale până în 2040, ceea ce indică faptul că pensiile viitoare ar putea reprezenta o proporție mai mică din veniturile din activitate decât în prezent.
