Politica Românească: O Alegere Întunecată la Orizont?
Se pare că, pe fondul unei conferințe agitate unde ministrul, dați-mi voie să vă spun, a ținut un discurs plin de promisiuni mioritice, viziuni mult discutate, dar deloc atât de clare, față de o problemă evidentă ridicată de Curtea Constituțională – mă rog, nu-i așa că totul sună foarte complicat și puțin învălmășit, dar, cu toate aceste, voința politică, deși voit ascunsă, rămâne să existe, iar soluțiile vor veni… cândva, eventual. Poate, poate nu.
Așadar, după cum s-a afirmat, termenul-limită, da, acela de 28 noiembrie, este imaginea prea idealizată a unei sume frumoase de bani, adică 231 milioane de euro, care, dacă i-am obține, wow, ar putea să facă minuni, dar, hei, doar dacă ne grăbim, altfel știm cu toții cum merg lucrurile în țara asta. Proiecte de școli, spitale, autostrăzi și, desigur, energii verzi, dar nimeni nu a specificat exact cum ne vom mișca rapid, adică rapid nu înseamnă că ne vedem cu ei mâine, da?
Și cum îi mai spunea Pîslaru – cum că două componente importante sunt pe masă, una, reforma oricum trebuie să se facă, adică, cred că a adăugat ceva de genul ‘cu deadline sau fără’ și a doua, că ne-ar plăcea banii ăștia… huh, nu și pentru alte chestii mai presante! Deci, să înțelegem, dacă nu putem avea banii, vor închide poate niște școli? Doamne ferește! Să nu uităm totuși promisiunile!
Aici vine partea interesantă, a spus că ordonările de revizuire se discută, dar la ce folos, mai ales că s-ar putea să nu se încadreze sub deadline-ul acela cu 28 noiembrie care deja pulsează în mințile noastre agitate, destul de confuze. Deci, în concluzie, hai să zicem că prim-ministrul, cea mai mare autoritate, va anunța cum și când vom reuși să vedem acea lumină la capătul tunelului. Căci în numai trei luni, surprize, a reușit ceea ce alții au lăsat nefacut timp de un an – dar e un spațiu mare de manevră, nu-i așa?
