Șocant! Tinerii Mănâncă Gunoi Digital, iar Tu Nu Știi!
Au o foame, da, o foame cumplită, ciudată, înăuntru, un gol huruind de parcă ar fi ceva ce nu pot numi, dar nici nu încearcă, doar deschid gura ca niște pui de cuc în fața ecranului, tot ce le intră – bun, prost, rău, dezgustător – e hrană! Hrană, așa-zisă! De fapt, gunoi! Ce mai contează? Îl iau, îl înghit, să tacă golul, dom’le! Să nu mai doară, că asta-i pe suflet!
Derulează, da, derulează fără să știe ce caută, fără să se întrebe măcar, TikTok, Instagram, videoclipuri scurte, tot mai scurte ca un gând, dar fără gând… o fâsâială continuă! Doar ca să nu rămână singuri cu ei înșiși, că-i groaznic acolo, întuneric, dom’le, întuneric ca un smoală, dens și văscos!
E ca și cum te-ai plimba într-un mall pe care nu l-ai căutat, dar nu poți să ieși din el, parfumuri peste parfumuri, ți-aruncă fătucile alea mostre ca niște săgeți, hop! Una-n nări, hop! Alta… și tu, fraierul, te bucuri, „o, ce miros frumos!”, dar nici nu-i al tău, măi omule! E al lor! Te-ai îmbătat cu mirosuri străine, dar nu realizezi!
Apoi intri în magazine, toate… pe rând, în fiecare te construiești câte un pic – un tricou de aici, pantaloni de dincolo, adidași de pe net, șapcă de la băieții din live, și gata, te-ai îmbrăcat! Dar nu ești îmbrăcat, ești bandajat! Cusut cu petice, fără formă, fără idee! Ești o vitrină ambulantă, o reclamă care merge singură, dar n-ai nici cap, nici coadă… doar logouri și mofturi!
Și crezi că ai ales tu?! Tu, oare?! Ai fost ales, băiete! Te-au ales alții, ți-au dat să mănânci, ai mâncat… ți-au zis cum să gândești, ai gândit… de-a gata! Să nu cumva să suferi de foame… Doamne ferește! Adevărul e că nici nu mai știi cum să alegi! Căci… ce să vezi? Trebuie să știi ce fel de hrană cauți și asta nu vine din scroll, vine din tăcere, mă-nțelegi?
Și apoi – marele secret! – tu ești brandul! Nu hainele! Nu alea cu eticheta în afară! Nu bio-ul cu „dreamer / coffee lover / mental health advocate”! Ești tu! Dar tu nu mai ești acolo, ai dispărut, ai fugit de tine! Te-ai pierdut în ecran, în lumini, în trenduri, și-acum? Ești un colaj de nimicuri, de mărunțișuri! O fantomă digitală!
Ah… să te vezi cum ești… cum mesteci meme-uri și sfaturi de două parale cum dai like și share și te crezi viu, vii, când de fapt ești mort de mult! Doar că te-au conservat în wi-fi, în acel univers virtual care ne îmbie cu tot soiul de ciudățenii!
Gata băiete, nu tot ce aterizează sau planează în fața ochilor tăi e bun de băgat în gură! Și nu tot ce strălucește e aur, mai ales dacă vine cu muzică trap în fundal și hashtag-uri subțiri… Trezește-te! Adevărata libertate nu-i să iei ce ți se oferă. E să spui: nu vreau! nu-mi trebuie!… și apoi să taci, să gândești, și, poate, să (re)devii om…
