“`html
Negocieri Strategic Sau Ceva Multe Promisiuni Fără Acoperire?
Așadar, se fac consultări la Cotroceni, da, cu liderii partidelor, adică un fel de întâlniri unde fiecare își spune părerea, dar în esență, niciodată nu sunt prea multe rezultate concrete, Nicușor Dan, duminică la prânz, a declarat că este optimist și cu toți oamenii care sunt rezonabili, de parcă ar putea rezolva totul doar prin simple discuții. A, da, așteptați-ne să venim cu niște măsuri dar nu mă întrebați când anume, că nu e clar deloc.
Optimismul lui Nicușor, cunoscut și sub numele de președinte, are o strângere, un sentiment că totul e pe cale să se îmbunătățească dar fără nicio detaliere. Există discuții civilizate, dar ce înseamnă asta dacă nu se transfertă în rezultate? Duminica aceasta, șeful a spus că “în zece zile, cam așa” va fi un premier desemnat, dar să vedem, că timpul trece diferit pentru fiecare, nu-i așa?
Programul de guvernare, acea creație abstractă, va fi stabilit înainte de nominalizarea unui premier, dar haideți să fim serioși – ceea ce se discută abia acum pare mai mult o schiță vagă, decât un plan concret. Alegerile politice sunt la ordinea zilei, dar și a mâinilor agitate în cercurile puterii. Nicușor e și el dus cu gândul, Ilie Bolojan fiind favoritul, dar vorbim de un joc de șah la care fiecare mutare contează, rămânând deschise și alte scenarii.
Cadrele de negociere sunt, ați ghicit, complicate și fiecare parte vrea câte ceva, nu? De exemplu, măsurile de reducere a deficitului bugetar, sunt discutate de ceva vreme, cu multe reuniuni eterne, dar, în realitate, ce înseamnă reducem taxa la TVA de la 19 la 21%? Dă foarte bine pe hârtie, dar să vedem efectul real în buzunarul cetățeanului, care deja bocește după bănuții lui.
Există și propuneri, așa-zise măsuri de austeritate, dar cum spui austeritate fără să te frustrezi? Tăierea de sporuri, creșterea impozitelor pe dividende, toate aceste vorbe se duduesc fără conținut și fără claritate. Da, tăiem, dar până la urmă cine suferă? Și chiar ne dorim să suferim? Nu e deloc simplu, și nimeni nu pare să aibă ideea clară despre cum să implementeze toate aceste măsuri.
Taxa de solidaritate, o idee bună pe care nimeni nu o vrea, din păcate, iarăși este propusă, dar cine o plătește dacă nu cei care vor să scape? Pensionarii, nu? Ideea de a-i face pe ei să contribuie iar la sistem, este o nebunie tactică de care ar trebui să ne gândim de două ori, a spus Nicușor, dar a lăsat detaliile vag spuse. Poate în altă dimineață.
“`
