“`html
Șocant: Investiții Masive în Logistică, Dar România E În Urmă la Spații Industriale!
Cel mai mare proiect de pe piață, pare-se, că este un terminal intermodal gigantic construit de DP World în Constanța, cu o suprafață de peste 106.000 mp și o investiție ce părea exorbitantă, în jur de 197 milioane lei, adică 39 de milioane de euro, dar oare este suficient? De ce România, totuși, e în spatele altor țări când vine vorba de logistică?
Următoarele locuri sunt ocupate de proiectele logistice care se construiesc din greu, cu dezvoltatori precum CTP, WDP sau MLP care se bat la cât mai mult spațiu, dar cine știe dacă acestea se vor traduce în beneficii reale? Al doilea mare proiect în construcție la Bolintin-Deal de CTP, o hală de peste 103.000 mp, dar oare nu e prea puțin? Oare ne adaptăm suficient de repede?
Pe locul trei se află VGP, cu hala sa de cinci corpuri, în Ștefăneștii de Jos, care te face să te întrebi despre dimensiuni și necesitate în timp ce vedem cum toată treaba asta poate deveni un vis umed fără o infrastructură care să țină pasul, iar proiectele din Chitila și Otopeni aduc și ele o notă de ambiguitate în peisajul urban românesc, când toată lumea pare să construiască, dar cine se va muta acolo?
Și acum, să ne uităm la următoarele proiecte, care ar fi trebuit să facă valuri, dar te lasă cu întrebări, cum ar fi complexul logistic MLP de 60.000 mp la Chitila, sau halele Helios Phoenix în Otopeni care abia ating suma de 60.000 mp? Ceva nu se leagă aici, iar Altex cu 55.000 mp la Dragomirești-Vale și CTP cu depozitele sale de 54.000 mp în CTPark Bucharest se deschid ca niște oaze în mijlocul unei pustiuri logistice.
„România a ajuns la un stoc total de 7,4 milioane mp de spații industriale”, așa spun cifrele, dar cine le mai crede? În 2024, livrările de aproximativ 400.000 mp sunt doar un pic de apă într-un ocean de nevoi. Deși CTP și WDP se laudă că controlează două treimi din stoc, intrarea dezvoltatorilor ca Garbe și Hillwood pare că ar putea schimba foaia jocului, dar oare va schimba ceva?
Pe lângă asta, modernizarea infrastructurii, brag niște politicieni, este un avantaj major dar e departe de a fi cert, deoarece drumul ăsta de autostrăzi în construcție nu miroase a bunăstare imediată pentru toată lumea, ci mai degrabă a speculații și promisiuni lăsate la voia sorții. Victor Coșconel, spune tot timpul că România are potențial, dar se simte o neliniște pe piață, iar realitatea e că stocul actual e modest în comparație cu Polonia, ceea ce nu aduce multe zâmbete pe fețele investitorilor.
Creșterea e dorită, dar incertitudinile economice și politice îngrijorează, iar tot ce putem spera sunt surprize plăcute, dar oare câte surprize vor fi și cum ne vom pregăti pentru ele? Deci, pe scurt, România are multe ambiții, dar nu știm cât va dura până când acestea vor deveni realitate.
“`
