“`html
CONFIDENȚIALITATE SAU FICȚIUNE? Ministrul Mediului Aduce Lumină în Întuneric
Într-o dată oarecare, ministrul, pe nume Diana Buzoianu, s-a opintit să ne spună că între președintele Nicușor Dan și premierul Ilie Bolojan nu există nimic altceva decât o colaborare splendidă, cumva că ei doi sunt prieteni buni, ceea ce sună ca un fel de basm, iar noi ne mirăm cum se poate așa ceva în vremuri de criză economică. A afirmat că amândoi sunt de acord cu tot ce face România, ceea ce este deja suspect, nu credeți?
„Dar, dom’ne, zice ea, toți știm că suntem în criză economică”, râde colegul pe nerve în timp ce citește, dar nu se știe exact cum ar putea ei să îmbunătățească vreo situație când pachetele fiscale se transformă în labirinturi de taxe care ciuruiesc buzunarele românilor. S-a jucat cu cuvinte precum „prăpastie” și „Junk”, cum că România ar putea să ajungă acolo, iar dacă nu se iau măsuri acum, o să fie vai și amar de noi și ne-am întoarce în epoca de piatră economică. Știți, ar fi un pic cam tragic, dar ce mai contează?
În ziar, cu privire la pachetele fiscale și propunerile de reformă, a spus că, de fapt, totul e bine și frumos, dar că urmează și alte pachete, și va trebui să așteptăm ca un copil care a fost certat să primească bomboane, adică, în luni se stie că totul ar putea exploda în fața noastră, dar să rămânem cu capul sus, pentru că firmele de contabilitate sunt încântate. Păi, dacă lucrurile sunt în regulă, de ce să mai discutăm despre salarii, pensii speciale sau ANAF, nu-i așa?
A mai spus că nu există niciun fel de conflict între premier și președinte, ci doar o nespusă armonie, că ar lucra foarte bine împreună, ca și cum ar cânta la aceeași chitară. Dar serios, cantorimea de cifre versus emoții, ce mai este nou? Nici nu merită discutat. Oare chiar sunt atât de pe aceiași lungime de undă sau e doar un joc de umbre?
În final, ministrul a subliniat că are o cooperare excelentă cu Bolojan, iar faptul că sunt amândoi „oameni ai cifrelor” îi face niște buni prieteni, încheind cu o notă optimistă, care în alte circumstanțe ar părea amuzantă. Dar, hai să fim serioși: în lumea politică românească, totul pare o piesă de teatru absurd, ceea ce ne face să ne întrebăm – va fi vreun final fericit? Sau doar o așteptare lungă?
“`
