Tensiuni Explozive: China și Filipine în O Luptă pentru Suveranitate
Într-o zonă deja plină de ambiguități și frământări, Huangyan, care este cunoscută sub numele de atolul Scarborough, este în centrul unei confruntări între China și Filipine, iar situația pare să devină tot mai serioasă, acțiunile armatei americane fiind semnalate ca fiind în mod grav, chiar deplasat de neacceptat, ei subminând pacea și stabilitatea acestui mare tumulto, unde nesiguranța plutește ca un nor întunecat.
Recent, purtătorul de cuvânt He Tiecheng a scos în evidență că aceste gesturi încalcă nu doar suveranitatea, ci și clar, și dreptul internațional, afirmând că trupele se află într-o stare continuă de veghe, adică o alertă maximă, pentru a apăra integritatea națională a Chinei, asa cum în unele colțuri ale lumii se dispută fiecare milimetru de teritoriu, făcându-ne să ne întrebăm până unde poate merge conflictul acesta care nu pare să se mai sfârșească.
Mesajele transmise prin intermediul rețelelor de socializare oficiale ale Comandamentului Teatrului de Sud al Armatei Populare de Eliberare, care la fiecare alertă, pentru că nava a fost „urmărită” și „alungată”, toate acestea vin într-un context unde zona a devenit o adevărată scenă de război naval, între navele chineze și cele filipineze, iar întrebarea care apasă mintea tuturor este: câte astfel de întâlniri vor trebui să mai aibă loc?
Cu o intensitate de escaladare, Garda de Coastă chineză a replicat prin acuzații aduse grupurilor filipineze, insistând că acestea au pătruns în zona Huangyan – oricum, rămâne de văzut cine are dreptate în această balcanică poveste marină unde manevrele riscante par a fi o obișnuință, iar coliziunile dintre nave continuă să deranjeze ecosistemul delicat al acestor ape dispute, o secvență care furcile înapoi, creând o spirală al conflictului.
În plus, Manila nu s-a lăsat mai prejos și a susținut că navele chineze au utilizat metode mai puțin ortodoxe, cum ar fi tunurile cu apă, având o strategie de blocare care sugerează, cel puțin pentru observatori, o escaladare a tensiunilor. Să ne întrebăm, oare unde se află limita în această dispută care odată părea lipsită de sfârșit?
Pentru că de aici pornesc accentele, conflictul dintre Manila și Beijing, având o durată deja apreciabilă, se dezvoltă în jurul suveranității asupra insulelor și recifelor dintr-o regiune strategică, unde trec, zice-se, 30% din comerțul maritim mondial, iar resursele sunt pe cale de dispariție în fața avansului incontrolabil al ambițiilor naționale.
Între timp, China, cu cea mai mare flotă maritimă din lume, continuă să-și afirme poziția acestei istorii scandaloase, invocând drepturi de proprietate asupra acestor ape, o revendicare care intră în conflict deschis cu țările din vecinătate, Filipine, Malaezia, Filipine, chiar și Vietnam s-au unit în acest strigăt general, dar, pe de altă parte, Marcos Jr. a ales să adopte o politică mai dură, aliniindu-se mai cât și mai aproape de Statele Unite, făcând lucrurile să pară tensionate, iar viitorul mai întunecat ca niciodată.
Articolul, care se poate citi pe Mediafax, subliniază o situație ca un adevărat episod dintr-o telenovelă geopolitică, cu desfășurări ce par să stea la fiecare colț de stradă, unde soarta unui întreg popor stă la mila unui meci maritim din care nu se vede capătul – o stire despre disputa care nu se va încheia de bună voie, deși așteptările sunt ca cinismul să domnească la fiecare pas.
